Marii cascadori au pensii de mizerie, după zeci de filme

I-am văzut în zeci de filme românești, s-au bătut, au căzut spectaculos, în marile filme românești. Cascadorii din epoca de aur a cinematografiei românești se zbat acum în lipsuri și vor o lege care să le dea o pensie în funcție de activitatea lor.

Marii cascadori ai României se zbat să supraviețuiască. Ei muncesc în fiecare zi, ci doar în perioada filmărilor și pregătirilor, iar când ies la pensie se trezesc cu o vechime în muncă de câțiva ani. De asta, ei protestează de o lună în fața Parlamentului, dar nimeni nu îi bagă în seamă. Vor fi acolo în zilele de luni și de joi până când deputații și senatorii le vor face dreptate.

Le-a fost drag să apară în scene de film care te țin cu sufletul la gură. Au jucat în filme istorice, de acțiune, în marile pelicule românești. Au participat la salvări de vieți omenești, la cutremurul din 1977, la Revoluție și la cele mai mari accidente din România. Când au îmbătrânit, s-au trezit muritori de foame. Cei care se apropie de pensie sunt îngroziți și își mai găsesc câte ceva de lucru. Este foarte greu pentru că cei mai mulți au oasele rupte la filmări și bolile au început să le macine sănătatea.

”Ultimul haiduc” a avut pensie 350 de lei, după 50 de ani de cascadorie

”Noi jucăm în filme sporadic, nu în fiecare zi, iar în ultimii ani în România sunt tot mai puține producții care folosesc cascadori. De aceea, vechimea este foarte redusă în cărțile de muncă. Marele nostru cascador, Paul Fister, supranumit «Ultimul haiduc»,  a fost considerat unul dintre cei mai buni cascadori români. El a murit în 2017 cu o pensie socială, de 350 de lei, după o carieră de 50 de ani. Au adunat zilele când și-a rupt oasele în cascade și au găsit o vechime de 3 ani și opt luni. Este nedrept, de aceea cerem să se schimbe această situație”, ne-a declarat Gigel Andrabulea, de la Uniunea Cascadorilor din România.

Cine a fost Paul Fister

I se spunea ”Ultimul haiduc” lui Paul Fister pentru numeroasele sale roluri călare.

Avea o relați specială cu aceste animale. A plecat dintre noi la 30 mai 2017, la 73 de ani. pentru cariera sa de 50 de ani în cinematografie, i-a fost calculată o vechime în muncă de 3 ani și jumătate și i-a fost calculată o penie mizeră. Statul i-a acordat atunci o pensie socială de 350 de lei.

Paul Fister a jucat în zeci de filme, cu sau fără cai, şi a locuit chiar în incinta studiourilor MediaPro din Buftea.  Actorul şi cascadorul Paul Fister şi-a petrecut viața pe platourile de filmare ale peliculelor româneşti şi străine care se filmează la noi în ţară de aproape jumătate de secol. ”În 1967 am intrat pentru prima oară în curtea asta (la Studiourile Buftea), acum 48 de ani. Acum am 71 şi sunt tot aici. Şi în curtea asta vreau să şi mor. Aici sunt toate amintirile mele! Caii ăştia pe care-i am nu sunt nişte simple animale. Ei sunt colegii mei: Amzulică, Sergiu, Stavru. Vorbesc cu ei, ei cu mine. Viaţa mea e aici, la curu’ calului!“, a povestit Paul Fister pentru Adevărul de weekend.

În 2016, Paul Fister a primit Premiul Special la Gala Premiilor Gopo.

Paul Fister a fost o prezenţă permanentă în filmele lui Sergiu Nicolaescu, numele lui fiind legat de câteva dintre titlurile importante din filmografia regizorului, precum “Un comisar acuză”, “Nemuritorii”, “Pentru patrie”, “Mircea”, “Coroana de foc”, “15” şi “Ultimul corupt din România”. În paralel cu această colaborare, Paul Fister a avut apariţii în ipostaza de actor şi cascador în producţii marca Gheorghe Vitanidis: “Muşchetarul român”, “Colierul de turcoaze” şi Mircea Moldovan “Pintea”, “Munţii în flăcări”, în două dintre cele trei filme din trilogia „ardelenilor” -“Profetul, aurul şi ardelenii” şi “Pruncul, petrolul şi ardelenii”- şi în alte filme de referinţă pentru cinematografia românească, precum “Buzduganul cu trei peceţi”, în regia lui Constantin Vaeni, “Ecaterina Teodoroiu”, în regia lui Dinu Cocea sau “Misterele Bucureştilor”, în regia lui Doru Năstase.

Ultimul deceniu i-a adus mai degrabă roluri şi cascadorii în producţii internaţionale: “Epicenter”, “BloodRayne”, “7 secunde” sau “Dead in Tombstone”, dar şi în două filme româneşti notabile: “Domnişoara Christina”, în regia lui Alexandru Maftei şi “Aferim!”, în regia lui Radu Jude.