Minerii au ajuns la București, după un marș de 300 km
Le-a ajuns cuțitul la os. Din nou. Minerii au ajuns azi în Capitală, după un marș de peste 300 km din localitatea Rovinari. Ortacii s-au oprit în fața sediului Guvernului pentru a protesta față de intenția conducerii Complexului Energetic Oltenia de a concedia 2.000 de angajați până în luna iunie.
Industria producătoare de energie pe bază de cărbune este pe butuci. Minerii au venit în București pentru a le transmite guvernanților că trebuie să ia măsuri pentru menținerea ei pe linia de plutire, altfel zeci de mii de oameni vor rămâne pe rumuri. Ortacii și-au încheiat în această dimineață marșul de peste 300 km, din Rovinari în Capitală, pentru a protesta în Piața Victoriei. O delegație a minerilor va fi primită la Palatul Victoria de vicepremierul Costin Borc. Ei sunt disperați de numărul mare de disponibilizări anunțate în sectorul energetic.
Minerii cer guvernanților ceva imposibil de realizat în secolul 21: piața de energie să fie echilibrată, iar energia obținută din surse regenerabile să fie trecută pe plan secund. De asemenea, ei vor ca statul să intervină pentru a bloca disponibilizările anunțate de conducerea Complexului energetic Oltenia, care se confruntă cu grave probeleme financiare din cauza scăderii cererii de cărbune. În prezent, sute de angajați sunt în șomaj tehnic fiindcă nu au ce să muncească.
„Venim, din drum nu ne oprim”, au scandat minerii în drumul lor spre București, care a durat șapte zile. Circa 150 de ortaci au plecat din Rovinari, însă lor li s-au alăturat alți mineri care sunt solidari cu protestul lor. Minerii spun că pe drumul de la Rovinari la Bucureşti au întâlnit oameni sufletişti care le-au dat apă, fructe şi i-au încurajat. O bătrână le-a adus zacuscă şi tocană spunând că atât are în cămară şi le poate oferi, conform news.ro.
Minerii, spaima jandarmilor în 1999
Ultima plecare a minerilor spre Capitală, în 1999, s-a sfârșit tragic. Ortacii din Valea Jiului, pe atunci conduși de Miron Cozma, au luat drumul Bucureștiului pentru a obține, cu forța, salarii mai mari. Înaintarea lor a fost încetinită în Defileul Jiului de forțele de ordine, însă doar pentru moment. Cei 1.000 de mineri au spart barajul jandarmilor și au continuat marșul spre Capitală. Pe drum li s-au alăturat alți ortaci din Banat și Oltenia. La 21 ianuarie 1999, ciocnirea dintre mineri și forțele de ordine nu a mai putut fi evitată. Minerii, care petrecuseră noaptea la Horezu, au mărșăluit 3 km până la Costești (Vâlcea), unde au lovit din plin efectivele de jandarmi și trupe speciale DIAS. După trei ore de lupte grele, jandarmii, depășiți numeric, au fost încercuiți și luați ostatici de cei circa 15-20.000 de mineri. În fața acestui eveniment rușinos pentru statul român, premierul Radu Vasile a acceptat condițiile impuse de mineri. În urma evenimentului răams în istorie sub numele de „pacea de la Cozia”, Guvernul s-a angajat să nu închidă minele Dâlja și Bărbăteni și să-i ierte pe mineri pentru stricăcinile provocate pe drumul spre București. O lună mai târziu, Miron Cozma avea să-i conducă pentru ultima oară pe mineri spre București, tot într-o acțiune în forță. Înaintarea lor a fost oprită la Stoenești (Olt), în data de 17 februarie 1999. Miron Cozma a fost prins de jandsrmi, în înceracrea sa de a se refugia în Caracal. A fost arestat, alături de 500 de ortaci, și ulterior condamnat la 18 ani de detenție pentru mineriada din septembrie 1999.