Minuni la mormântul lui Arsenie Boca. Un copil şi-a recăpătat vederea

Zi de zi, un număr impresionant de pelerini din toată ţara îşi îndreaptă paşii spre mormântul părintelui Arsenie Boca situat în cimitirul Mănăstirii Prislop.

Documentele religioase menţionează că părintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al Mănăstirii Prislop, iar timp de 41 de ani, viaţa acestuia a avut puternice legaturi duhovniceşti cu sfântul lăcaş: el a fost stareţulul Mănăstirii Prislop, duhovnicul pelerinilor şi zugravul care a pictat icoanele de pe catapeteasma bisericii din Prislop, realizând  aşezământul monahal din oraşul Sinaia, astăzi metohul Mănăstirii Prislop.

Despre minunile împlinite în viaţa pelerinilor care s-au închinat la mormântul părintelui Arsenie Boca la Prislop se vorbeşte tot mai mult. În pelerinajul lor la mormântul Părintelui Arsenie, credincioşii rostesc rugăciuni de ajutor şi folosesc apa  izvorului vindecător, situat în apropierea cimitirului mănăstirii,  pentru a-şi tămădui neputinţele trupeşti şi sufleteşti.

Se roagă de trei ori la mormântul Părintelui Arsenie

Credincioşii care se confruntă cu mari probleme de viaţă-financiare şi de sănătate-, respectă un ritual şi vin să se roage la mormântul părintelui Arsenie de trei ori. În astfel de situaţii, s-a dus vestea despre minunile care au apărut în viaţa credincioşilor care au venit la mormântul părintelui Arsenie de trei ori.

Un pelerin a fost martorul a două minuni când a venit să se roage a treia oară la mormâmtul  Părintelui Boca:

“Am venit să mă rog cu soţia şi cu mama la mormântul părintelui Arsenie de trei ori. Auzisem în rândul pelerinilor că, pentru rezolvarea problemelor grave, este bine să te rogi de trei ori. Când vii în pelerinaj a treia oară la mormântul Părintelui este bine să-i mulţumeşti părintelui Arsenie şi apoi să aştepţi ca dorinţa ta să se împlinească. Am adus-o şi pe mama şi am lăsat-o să ne aştepte- pe mine şi pe soţie-, la poalele dealului, deoarece era bolnavă şi nu avea putere să  parcurgă drumul până la mormântul Părintelui. Medicii mi-au spus că mama are o tumoră în gât care trebuie operată foarte repede, pentru că  se va sufoca şi nu va mai putea să înghită mâncarea. Mama n-a vrut să se opereze şi a spus că ea crede în puterea rugăciunii şi în ajutorul Părintelui Boca.

Ne-am rugat în peştera Sfântului de la Prislop

Când am ajuns la Prislop, în drum spre mormântul părintelui Arsenie, am mers alături de alţi pelerini şi ne-am rugat în peştera călugărului Ioan care a trăit la Prislop, cu cinci secole în urmă, săpându-şi singur o chilie în stâncă.

Călugărul Ioan a fost un duhovnic vestit în acea vreme, dar a avut un sfârşit tragic: el a fost împuşcat de un grup de vânători, care l-au confundat cu un urs. Sfântul Ioan de la Prislop, duhovnicul, a fost canonizat în anul 1992 şi a fost trecut în rândul sfinţilor Bisericii Ortodoxe Române.

Când săruţi crucea Părintelui Arsenie trăieşti clipe unice  

De la peştera Călugărului Ioan am ajuns la mormântul părintelui Arsenie şi ne-am rugat pentru sănătatea mamei şi a familiei. Când săruţi crucea din faţa mormântului te cuprinde o emoţie puternică, greu de descris în cuvinte. Atunci ai presentimentul că tot necazul se sfârşeşte pentru totdeauna. La mormântul Părintelui, deşi este foarte multă lume, pelerinii aşteptă în linişte să le vină rândul să se roage şi să sărute crucea care păzeşte somnul de veci al Părintelui.

Unii pelerini vorbesc în şoaptă, iar cei din jur vor să asculte tot mai multe amănunte legate de viaţa duhovnicească a părintelui Arsenie, numit de credincioşi, “Sfântul Ardealului”.Un tânăr, nota într-un carneţel minunile care au urmat în viaţa pelerinilor veniţi să se roage la mormântul Părintelui Arsenie şi la icoanele luminoase pictate de el, odoare adăpostite în biserica Mănăstirii Prislop.

Un strigăt de bucurie: “Tată, te văd, ce frumos eşti!”

De la mormânt, am mers la izvorul cu apă vindecătoare şi am umplut câteva sticluţe. Voiam ca mama să bea în fiecare zi din apa miraculoasă. Când veneam de la izvor, am auzit un strigăt de bucurie. Lumea s-a strâns în jurul unui copil cam de 12-13 ani , orb din naştere, care striga şi spunea că vede, că-l vede pe tatălui lui pentru prima dată. În rugăciunile lui, copilul îl rugase pe părintele Arsenie să vadă şi el şi să fie sănătos ca şi ceilalţi copii de vârsta lui. Am aflat că familia care venise cu copiul nevăzător din Piatra Neamţ, a treia oară, a trăit clipe de emoţie copleşitoare. Când lumea s-a mai îndepărtat, am putut să -l văd şi eu pe băiat; el încă îşi turna apă în palme şi îşi spăla ochii, rostind mereu cât este de fericit că-l vede pe tatăl lui.  

Lumea era uimită de minunea care s-a petrecut sub ochii săi. Am plecat cu soţia şi i-am povestit mamei ce minune s-a petrecut lângă mormântul părintelui Arsenie.

Mama s-a simţit mai bine, chiar după plecarea de la mănăstire

Mama  şi-a dorit s-o duc la casa ei de la ţară, unde rudele noastre se vor îngriji de ea. Desigur că eu şi soţia  am sunat-o zi de zi. Spre bucuria noastră, mama a băut apă  de la izvor zi de zi. Au trecut câteva săptămâni şi octogenara este  mai bine, poate să mănânce şi să respire fără probleme. Am venit cu încredere la Mănăstirea Prislop! Dar povestea copilului nevăzător şi a mamei care poate să respire şi să mănânce, depăşind previziunile medicale, m-au pus pe gânduri”.

Bine de ştiut

Pelerinul care ne-a relatat aceste miracole îi sfătuieşte pe pelerinii care vin la Mânăstirea Prislop şi vor să se întoarcă în aceeaşi zi, să  fie foarte prudenţi, pentru că drumul este obositor. Ideal este ca pelerinii să ajungă dimineaţa, foarte devreme la mănăstire, şi să găsească un loc de parcare aproape de mănăstire. Dacă în familie sunt doi conducători auto, unul poate să conducă maşina la venirea la Prislop, celălalt să şofeze la plecare.

De asemenea odoarele religioase trebuie cumpărate din biserica mănăstirii, pentru că cele care se vând mai ieftine, în afara mănăstrii, nu sunt sfinţite.