Nicușor Dan: ”Mineriada din 13-15 iunie 1990 rămâne cel mai mare atac la adresa democrației”

Au trecut 31 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, când peste 1.300 de persoane au fost bătute de bestialitate de mineri, în Piața Universității, iar alte patru au fost ucise. Din păcate, nimeni nu a fost găsit vinovat. Primarul Capitalei, Nicușor Dan, spune că Mineriada rămâne cel mai mare atac la adresa democrației.

Fenomenul Piaţa Universităţii a fost înăbușit cu mult sânge. Peste 1.300 de bucureșteni au fost bătuți de mineri, iar alți patru au fost uciși sub ploaia de bastoane, pumni și picioare.

Din minele de pe Valea Jiului au năvălit în Capitală 5.000 de ortaci, în frunte cu Miron Cozma, chemați de președintele de la acea vreme, Ion Iliescu, ca să ”restabilească ordinea”.

”Mineriada din 13-15 iunie 1990 rămâne cel mai mare atac la adresa democrației și a drepturilor cetățenești din România post-comunistă. Suspendarea brutală a legii și apelul la forțe de ordine extra-legale au generat victime omenești și abuzuri incredibile, care au îndepărtat enorm țara noastră de Europa și de drumul european.  E foarte trist că, la 31 de ani de la acea mineriadă, vinovații n-au fost încă identificați în justiție și pedepsiți legal. Acei vinovați sunt, în mod evident, oamenii de la vârful puterii de atunci, pentru că ei erau singurii cu mijloacele de a lansa și conduce o astfel de operațiune. Justiția trebuie să funcționeze, chiar și la decenii distanță”, a scris Nicușor Dan pe pagina sa de Facebook.

Mineriada din 13-15 iunie 1990, cea mai sângeroasă. 1.300 de oameni au fost bătuți și 4 uciși 

Prima mineriadă a fost o reacţie la o manifestaţie antiguvernamentală de amploare din 28 ianuarie 1990 care a determinat intervenţia a circa 5.000 de mineri din Valea Jiului care au devastat, a doua zi, sediul PNL.

Pe 19 februarie, Frontul a recurs din nou la mineri după ce, în ziua precedentă, o demonstraţie anticomunistă a degenerat şi s-a terminat cu devastarea sediului Guvernului.

La sosirea minerilor, forţele de ordine restabiliseră ordinea şi nu s-au înregistrat violenţe. A treia mineriadă a pus capăt demonstraţiei anticomuniste maraton din Piaţa Universităţii.  

A fost considerată cea mai sângeroasă, cea mai brutală ca stil și anvergură dintre toate acțiunile ortacilor.

Fenomenul Piața Universității a început în 22 aprilie 1990

În 22 aprilie, un grup de persoane a ocupat piaţa şi a declarat-o "zonă liberă de neocomunism".

În zilele următoare, numărul celor care protestau a crescut, fiind zile în care şi

Preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), Ion Iliescu, îi numea pe protestatari "huligani" şi "golani". Ultimul apelativ a fost asumat de protestatari drept un titlu de onoare.

Ana Blandiana, Florin Iaru, Mircea Dinescu, Victor Rebengiuc, la acea vreme rector al Academiei de Teatru şi Film, Ion Caramitru şi Dragoş Pâslaru, regizorul Nae Caranfil, Alexandru Andrieş şi Cristian Paţurcă, profesorul Emil Constantinescu, părintele Galeriu şi disidenta Doina Cornea s-au numărat printre cei care au apărut în faţa mulţimii pentru a-şi arăta sprijinul şi implicarea.

Revendicările ”golanilor” din Piața Universității

Printre revendicările ”golanilor” din Piaţa Universităţii se aflau amânarea alegerilor, o nouă lege electorală, aplicarea imediată a punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.

Acesta prevedea eliminarea foştilor activişti comunişti din viaţa politică şi judecarea celor care au organizat şi condus represiunea împotriva revoluţionarilor din decembrie 1989. Regimul condus de Ion Iliescu a refuzat să dea curs solicitărilor.  

Pe baza succesului din alegeri, conducerea FSN a încercat pe 13 iunie 1990 evacuarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii, inclusiv cu ajutorul unor muncitori de la IMGB care scandau ”Noi muncim, nu gândim”, ”Moarte intelectualilor”.

Citește și: 

Ion Iliescu, luat la întrebări după 25 de ani de la mineriadă

Ion Iliescu acuzat, dar tinerii nu mai ştiu nimic despre Mineriadă