O sută de ani de la un asasinat cumplit. Ultima zi din viața Țarului Nicolae al Rusiei și a familiei sale

Sfârșitul tragic al ultimului împărat al Rusiei și al familiei sale a zdruncinat lumea, în urmă cu o sută de ani. În ziua de 17 iulie 1918, Țarul Nicolae al II-lea, soția sa, cei cinci copii ai lor și patru dintre servitori au fost executați la ordinele lui Lenin. Click! vă spune cum și-a petrecut ultima zi din viață familia țarului și ce legături existau între aceasta și Familia Regală a României.

Asasinarea Țarului Nicolae al II-lea și a familiei acestuia a fost comemorată în 17 iulie, iar de acea zi cumplită, și-au adus aminte și membrii Familiei Regale a României care au ținut să precizeze: „Aflați la Iași, Regele Ferdinand I și Regina Maria au aflat cu oroare despre crima din Rusia. Această tragedie, petrecută în timpul Primului Război Mondial, avea să deschidă calea unei nesfârșite suferințe pentru poporul rus”.

După ce a fost obligat să abdice, în februarie 1917, Țarul Nicolae al II-lea și familia sa au fost trimiși, la ordinele guvernului provizoriu condus de Alexandr Kerenski, în Siberia de Vest, la Tobolsk. În conacul fostului Guvernator, familia imperială a locuit în condiții decente și a fost tratată cu respect de către gardieni. Însă, la sfârșitul anului, după Revoluția Bolșevică, Romanovii au fost mutați la Ekaterinburg, iar condițiile prizonieratului lor s-au înrăutățit, pe măsură ce noul guvern a început să dezbată posibilitatea judecării și executării fostului Împărat.

La Ekaterinburg, familia imperială a locuit în casa unui fost negustor pe nume Ipatiev. Celor șapte membri ai familiei le-au fost rezervate cinci camere de la etaj, în timp ce restul casei era ocupată de ofițerii și gardienii însărcinați cu supravegherea și paza prizonierilor.

Alături de țar se aflau Țarina Alexandra Feodorovna și cei cinci copii ai lor: Prințul Alexei, în vârstă de 13 ani, bolnav de hemofilie, Prințesele Olga (23 ani) și Tatiana (21 de ani), Maria (19 ani) și Anastasia (17 ani). Familia imperială era însoțită și de patru servitori de încredere, care veniseră cu ei de la Tobolsk. Celor șapte prizonieri le era permis să petreacă puțin timp în grădina casei, dar în restul timpului erau ținuți în camerele lor.

Cu timpul, gardienii, inițiali ostili, familiei, s-au apropiat de cei pe care îi păzeau, dar situația avea să se complice pe măsura evoluției războiului dintre Albi și Roșii, și apropierea Armatei Albe de Ekaterinburg. În condițiile în care Armata Albă se apropia de oraș, șansele ca familia imperială să fie salvată au crescut considerabil. De aceea, guvernul bolșevic i-a substituit pe vechii gardieni cu o echipă de oameni ai CEKA, comandată de un anume Iakov Iurovski, potrivit „Historia”.

Bolșevicii doreau să-l judece pe Țar, dar circumstanțele au făcut ca regimul să hotărască sărirea acestui pas și condamnarea la moarte fără proces.

Țarul și familia sa, uciși cu sălbăticie

În seara de 16 iulie, țarul și fetele lui au făcut o plimbare prin grădină, după care s-au retras în camerele lor. În acea noapte, imediat după miezul nopții, membrii familiei imperiale au fost treziți și li s-a spus să se îmbrace și să coboare. Iurovski i-a anunțat că Sovietul decisese mutarea lor, din cauza problemelor din oraș, și i-a rugat să aștepte într-o cameră până la sosirea camionului cu care urmau să fie transportați. Alături de ei au fost aduși și patru din servitori.

„Nicolae Alexandrovici, în virtutea faptului că rudele dumitale din Europa continuă să atace Rusia sovietică, prezidiul sovietului regiunii Ural te condamnă la moarte prin împușcare”.

La scurt timp, Iurovski s-a întors cu ofițerii CEKA înarmați cu revolvere și baionete, și i-a anunțat pe prizoneri că fuseseră condamnați la moarte. Ofițerii au deschis focul, ucigându-i imediat pe țar, pe soția sa și pe Olga, Tatiana și Maria, precum și pe trei dintre servitori. Menajera Anna Demidova a fost ucisă cu baioneta, la fel ca tânărul Alexei (pe care Iurovski l-a și împușcat, ca măsură de siguranță. Anastasia, ultima rămasă în viață, a fost lovită cu puștile și înjunghiată cu baioneta.

Cadavrele au fost ascunse într-o groapă adâncă, pe 19 iulie.

Șase zile mai târziu, orașul Ekaterinburg era cucerit de Armata Albă, care a trimis imediat ofițeri la Casa Ipatiev, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu familia imperială. Camera în care Romanovii au fost executați fusese curățată, dar pe pereți rămăseseră urme de sânge și de gloanțe.

Cadavrele, descoperite abia în 1991

Rămășițele Romanovilor au fost descoperite abia în 1991. Groapa comună în care se credea că familia imperială fusese îngropată alături de servitori era cunoscută încă din anii '80, dar a fost ținută secretă de către autoritățile comuniste. În 1991, în urma săpăturilor, au fost descoperite rămășițele a nouă persoane. Lipseau însă două cadavre, aparținând lui Alexei și, cel mai probabil, cel al Anastasiei. Acestea au fost ulterior găsite într-un alt mormânt în apropiere de oraș, în 2007.

Ultima vizită a Familiei Imperiale a fost în România

Între Familia Imperială rusă și Familia Regală a României existau legături strânse. De altfel, ultima vizită în străinătate a Țarului Nicolae al II-llea și a familiei sale a avut loc la 1 iunie 1914, în România.

Așadar, cu doar trei săptămâni înainte de asasinatul de la Sarajevo care avea să ducă la izbucnirea Primului Război Mondial, la Constanţa avea loc un moment istoric major: vizita ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea.

În dimineaţa zilei de 1 iunie 1914, în haine de sărbătoare, circa 100.000 de oameni - localnici, români veniţi din toată ţara, dar şi străini - se îndreptau spre faleza din Constanţa, unde urma să ajungă, pentru prima dată pe pământ românesc, familia Ţarului rus Nicolae al II-lea.

Printre ei se afla publicistul Petru Vulcan, a cărui mărturie a fost redată în cartea „Constanţa 1878-1928. Spectacolul modernităţii târzii“, semnată de criticul de artă Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă Constanţa: „Tunurile au început să bubuie pe coasta Mării Negre spre Şcoala de Marină. Clopotele Catedralei şi ale tuturor bisericilor au început să sune de „Bun-venit, Majestate“. Apariţia familiei regale a României a smuls urale mulţimii. Regele Carol I purta uniforma de mareşal rus şi avea în mână bastonul de feldmareşal primit cu doi ani înainte din partea Ţarului Nicolae al II-lea. Principele moştenitor Ferdinand şi fiul său Carol, viitorul rege Carol al II-lea, erau, de asemenea, în uniformă militară rusească corespunzătoare gradului lor. La ora 9.45, iahtul imperial Standard, escortat de crucişătorul cuirasat Kagul, iahtul Almaz şi patru contratorpiloare, intrau în apele Portului Constanţa. La ora 10.15, Ţarul Rusiei a coborât de pe vas şi a pus pentru prima oară piciorul pe pământ românesc. A fost întâmpinat de Regele Carol I. „Noi de aici nu putem vedea scena îmbrăţişărilor, ni le închipuim doar că trebuie să fie duioase“, a notat ziaristul Petru Vulcan din tribuna în care se afla.