Oaia cu lână roz de la Botoșani. Cercetătorii români pregătesc o premieră mondială în zootehnie

În nordul României, la Stațiunea de Cercetare Popăuți din Botoșani, cercetătorii finalizează o lucrare de aproape patru decenii: omologarea primei oi Karakul cu nuanțe roz în lână. Este un proiect care a început în anii ’80, ca parte a unui efort de selecție genetică menit să îmbine finețea pielii Karakulului uzbec cu rezistența rasei românești Țurcană.

Karakulul de Botoșani este considerat una dintre cele mai valoroase linii de cercetare zootehnică din România, cu o istorie solidă și rezultate constante. Stațiunea Popăuți, coordonată de Academia de Științe Agricole și Silvice, a devenit un laborator de inovație recunoscut pe plan internațional.

Oaia cu lână roz de la Botoșani, o premieră mondială în zootehnie

Punctul de plecare a fost o întrebare simplă în aparență, dar de o ambiție remarcabilă: cum poate fi păstrată finețea pielii Karakulului uzbec, făcând totodată animalul rezistent la iernile aspre ale Moldovei?

Soluția a fost obținută prin încrucișări meticuloase între rasa Karakul, adusă din Uzbekistan, și Țurcana neagră, apreciată pentru robustetea ei.

 După aproape 40 de ani de selecții și reproducere controlată, rezultatul este Karakulul de Botoșani, cu 85% sânge Karakul și 15% sânge Țurcană, explică inginerul zootehnic Daniel Nechifor.

„Această rasă este o rasă sensibilă, mai ales în primul an de viață, de aceea în primul an creștem această rasă la stabulație, deoarece le ferim de paraziţi…”, a explicat pentru Botoșani News inginerul zootehnic Daniel Nechifor.

Rezultatul muncii sale și al echipei este un animal cu aproximativ 85% sânge Karakul și 15% sânge Țurcană, adaptat perfect condițiilor climatice din Moldova.

O rasă unică

Până acum, au fost omologate mai multe varietăți de Karakul de Botoșani: brumărie și neagră (1989), maro (2010) și sur (2018).

În prezent, cercetătorii se pregătesc să adauge două noi varietăți: alb și roz.

Oaia cu lână roz este o premieră absolută.

Nuanțele roz-pal apar pe spate, laterale și cap, conferind animalului un aspect rar întâlnit în zootehnia mondială. Totuși, specialiștii insistă că nu culoarea este miza centrală, ci valoarea genetică și adaptabilitatea rasei.

„Nu este vorba doar despre o curiozitate coloristică, ci despre un pas important pentru păstrarea diversităţii genetice”, precizează echipa de cercetare de la Popăuți.

Munca de laborator a fost meticuloasă. Mieii sunt crescuți în adăposturi controlate, protejați de variațiile de temperatură și de paraziți, iar fiecare generație este analizată genetic pentru a asigura continuitatea trăsăturilor.

Femelele ajung la aproximativ 45 de kilograme, iar berbecii la 75.

Omologarea oficială a varietății „roz” este planificată pentru anul viitor, moment care va marca o victorie științifică pentru zootehnia românească.