Omul ăsta a revăzut lumea după 22 de ani

Când a ajuns el în închisoare, România intrase doar de câteva luni în era democraţiei. Era primăvara lui 1990. A lăsat o lume încheiată până la ultimul nasture şi a găsit una cu sânii şi fundul pe-afară. Nu este impresionat de ceea ce vede acum, dar ştie că poate să iubească şi o altfel de societate. Sunt gândurile primului condamnat la închisoare pe viaţă pentru omor, proaspăt eliberat de la Penitenciarul Giurgiu.

A revenit în lume după 22 de ani şi jumătate de detenţie şi vrea să înveţe totul într-o zi. Originar din Brăila, Remus Tudor (45 de ani) n-a vrut să se întoarcă în oraşul natal şi s-a mutat în Capitală, hotărât să ia viaţa de la capăt şi să nu mai greşească nici un pas.

Nu vrea să dea ochii cu rudele victimei sale, o colegă de serviciu, pe care a ucis-o cu mai multe lovituri de cuţit într-un moment de nebunie. La o săptămână de la liberare, l-am găsit pe Remus acasă, la birou.

A folosit pentru prima oară un laptop

Remus a văzut cum arată Arcul de Triumf în realitate

Încă nu i-a dat de cap cuptorului cu microunde 

Stătea în faţa laptopului şi căuta o galerie de artă unde să-şi poată expună cele 80 de tablouri abstracte pictate cât a fost închis. Cu dicţionarul româno-englez în mâna stângă şi cu dreapta pe tastatură, Remus vrea să se perfecţioneze cât mai repede. Faptul că limba engleză îi e străină îl face să se ambiţioneze şi mai mult.

„Nu-mi place că nu cunosc zona în care stau, nu cunosc oraşul. Mă feresc încă de aglomeraţie, mi se pare că se uită lumea ciudat la mine. Parcă vede că sunt cam aerian", ne spune Remus primele impresii despre cum e în libertate. Nu prea poate să doarmă, chiar dacă patul din închisoare s-a transformat într-unul de trei ori mai mare.

„Nu m-a pregătit nimeni pentru libertatea asta. Totul prind din zbor. Acomodarea e dificilă", ne-a mai spus bărbatul, care a folosit în premieră, de când s-a liberat, telefonul mobil, calculatorul sau banalul cuptor cu microunde.

Împreună cu noi, a pus piciorul pentru prima dată în Parcul Herăstrău şi a apoi a văzut Arcul de Triumf. Însă de metrou s-a îndrăgostit, că e rapid şi comod. Chiar dacă exista şi în 1990, omul nu apucase să se plimbe cu el. Acum, cartelele şi tonomatele cu mâncare şi băutură din staţii i se par ca din filme.

A schimbat patul din penitenciar cu unul mare, de dormitor

Click! spune

Remus Tudor a lăsat lumea în 1990 şi a redescoperit-o, cu bune şi cu rele, 22 de ani mai târziu. 

La conducerea ţării venise Frontul Salvării Naţionale, iar de atunci s-au schimbat cinci mandate de preşedinte. 

Nu exista nici un mall. 

Televiziunea prin cablu a descoperit-o în peniteciar.

Nu existau baruri şi cluburi la tot pasul.

Telefonul mobil l-a văzut când s-a liberat.

Tehnica şi tehnologia era mult mai redusă.