La 74 de ani, a cusut goblenuri de mii de euro

Pentru nea Costache, vârsta însemnă doar nişte cifre în buletin. La 74 de ani nu numai că nu se simte bătrân, dar ar întrece în vitalitate chiar şi un adolescent. Munceşte zilnic cel puţin 10-12 ore şi se odihneşte doar ca să poată să o ia de la capăt.

Alexandru Costache are o pasiune puţin cam... neobişnuită la un bărbat. Îi plac atât de mult goblenurile, încât se uită lucrând de dimineaţa devreme, până târziu, spre seară. Nu simte oboseala! De când a ieşit la pensie, a reuşit să coasă câteva sute de lucrări, toate una-şi-una. Are acasă maldăre întregi cu pânze cusute, care l-ar putea îmbogăţi peste noapte, însă nea Costache abia dacă a reuşit să vândă două-trei lucrări, şi acelea la preţ simbolic.

Colecţia de goblenuri numără câteva sute de exemplare realizate de când bărbatul a ieşit la pensie

„Mai mult am făcut cadouri. Nu vând pentru că nu am unde să ies cu ele şi dacă ies, nu mai am timp să lucrez. Or, pentru mine, să cos goblen e totul", spune bărbatul din Roşiorii de Vede, Teleorman.

A început cu un goblen micuţ, de numai câţiva centimetri, realizat cu mai bine de 20 de ani în urmă, când lucra ca inginer în domeniul vinificaţiei, la Constanţa. Lucrarea, care o înfăţişează pe Maica Domnului cu Pruncul, este şi acum la loc de cinste în colecţia lui nea Costache.

De-a lungul timpului a ajuns la performanţe greu de imaginat. Acum este în stare să lucreze fără model, doar din imaginaţie, sau poate schimba forma şi culoarea lucrării după bunul plac. Cel mai valoros goblen realizat de bătrân este „Cina cea de taină", o lucrare de dimensiuni gigantice: 118 cm pe 43 cm.

„Un an şi două luni am lucrat la ea, câte 10-12 ore/zi. Mi-a plăcut atât de mult, încât vreau să o mai fac o dată. Dacă ar fi să o vând la cel mai mic preţ de pe piaţă, cu 1 leu/cm2, aş lua pe ea peste 5.000 de lei. Dar e nimica toată faţă de munca depusă", spune nea Costache. Având în vedere că goblenurile se vând în afară în medie cu 1-2 euro pe centimetru pătrat, lucrările bătrânului valorează o avere.

La noi nu prea au însă căutare, aşa că singura sursă de venit a lui nea Costache este pensia de 1.100 de lei. Dar moşul e fericit! Îi mulţumeşte lui Dumnezeu că-l ţine sănătos şi că, la vârsta lui, încă mai bagă aţa-n ac fără ochelari. Pe lângă goblenuri, bătrânul mai coase cuverturi, ştergare şi macate: nu are ce face cu ele şi nici prin târguri nu iese. Îi place să le lucreze, pur şi simplu!