Tradiţii pentru spor şi sănătate -praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur

În fiecare an, la 30 ianuarie, biserica noastră Creştin-Ortodoxă îi sărbătoreşte laolaltă pe cei mai mari învăţători şi păstori din întreaga istorie a creştinătăţii: Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur.

Cei trei Părinţi şi Dascăli ai lumii sunt cunoscuţi ca modele de viaţă duhovnicească, iar învăţăturile lor sunt preţuite de creştinătate de-a lungul secolelor. Pe lângă darul "tălmăcirii" Sfintelor Scripturi, Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur au urcat şi înalta treaptă a arhieriei, de aceea sunt cunoscuţi sub numele de Sfinţii Trei Ierarhi.

Istoricul sărbătorii

Trăitori la sfârşitul secolului al III-lea şi la începutul secolului al IV-lea, când biserica creştină se eliberase de curând din prigoana sângeroasă a stăpânirii romane, dar aluneca pe panta ereziilor de la dreapta credinţă, cei Trei Ierarhi au luptat pentru înţelegerea şi pentru păstrarea dreptei credinţe apostolice, referitoare mai ales la Sfânta Treime, cea mai importantă Taină a credinţei creştine. De atunci, învăţătura lor ortodoxă se păstrează până în zilele noastre, aşa cum a fost desăvârşită de ei. De aceea, secolul a IV-lea al erei creştine este denumit "Secolul de aur al creştinismului".

O singură zi de prăznuire

Dintotdeauna, oamenii îşi aleg modelele de viaţă şi învăţătorii. În urma unei alegeri de acest fel apar şi dispute. Aşa s-au petrecut lucrurile şi în religie. Se întâmpla în secolul al XI -lea la Constantinopol, când a început disputa referitoare la faima celor Trei Ierarhi. Atunci creştinii şi-au pus întrebarea :"Care este cel mai mare dintre cei Trei ierahi?"

Disputele au continuat câţiva ani, până când, fiecare ierarh i-a apărut în vis episcopului Euhaitelor, Sfântul Ioan Mauropous. În anul 1084, acelaşi episcop i-a visat pe cei trei ierarhi împreună.

Aceştia l-au rugat să le orânduiască o singură zi de prăznuire, pentru că nevoinţa lor, cât au fost în viaţă, a urmărit acelaşi scop: să-i împace pe oameni şi să aducă în lume pacea şi unirea. "După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare dintre noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor.

Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace şi unire. Împreunează-ne, dar făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi şi înştiinţează cu aceasta pe creştini că noi, în faţa lui Dumnezeu, una suntem."

De aceea, în fiecare an, creştinătatea îi prăznuieşte pe cei Trei Ierarhi în aceeaşi zi, pe 30 ianuarie.

Episcopul Euhaitelor a ascultat porunca Sfinţilor Trei Ierarhi şi a rânduit prăznuirea lor la 30 ianuarie, pe vremea împăratului Alexie Comnenul; astfel că la acest praznic, se adună într-un glas cele trei chemări ale Ortodoxiei : chemarea călugărească a Sfântului Vasilie, înalta teologie a Sfântului Grigorie şi Evanghelia practică a Sfântului Ioan.

În cinstea Sfinţilor Ierarhi, cu trei secole în urmă, domnitorul Vasile Lupul al Moldovei a înălţat frumoasa biserică Trei Ierarhi din Iaşi, care a uimit creştinătatea prin arhitectura sa inedită.

"Sfinţii Trei Ierarhi s-au asemănat între ei şi prin starea lor de sănătate. Toţi trei au avut o sănătate plăpândă. Totuşi, în acest vas trupesc delicat trăia puterea Duhului Sfânt, iar cuvântul lor era unit cu fapta", spun Sfinţii Părinţi.

Despre Sfântul Vasile cel Mare ( 330-379) , episcop şi învăţător al Bisericii, se spune că era „sfânt din moşi strămoşi", deoarece în familia sa exista un „minunat mănunchi de sfinţi": bunica, mama, sora, fraţii; toată familia a împărtăşit aceleaşi aspiraţii pentru viaţa creştină. Sfântul Vasile cel Mare a fost îndrumătorul mirenilor şi „artizanul " vieţii mănăstireşti. Cu 16 secole în urmă , el a orânduit regulile vieţii monahale, care se respectă şi astăzi, acordând o mare importanţă rugăciunii şi muncii.

Ca preot şi apoi ca episcop al Episcopiei de Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile cel Mare a îmbinat în mod minunat învăţătura cu fapta. În episcopia sa, el este întemeietorul aşezămintelor sociale numite „vasiliade": azile, şcoli, case de reeducare, în care erau adăpostiţi bolnavii, săracii şi orfanii, fetele din famiile destrămate, chemându-i pe cei mai înstăriţi să-i ajute pe cei neputincioşi. Preocuparea lui de seamă a fost caritatea; aşa se explică faptul că el a trasformat oraşul Cezareea într-o cetate a carităţii.

Deşi Sfântul Vasile a înfrumuseţat Liturghia şi a rostit răsunătoare predici, printre care „Scrisoarea către tineri", nu activitatea doctrinară şi teoretică i-a adus faima de „Cel Mare", chiar din timpul vieţii, ci activitatea practică.

Sfântul Grigorie de Nazians (329-390). Cunoscut şi sub numele de Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul, Sfântul Grigorie de Nazians a fost un orator vestit.

A urmat studii filozofice la Capadocia, la Alexandria şi la Atena, unde l-a cunoscut pe Sfântul Vasile cel Mare, iar prietenia lor a fost un exemplu pentru contemporani.

După întoarcerea de la Atena el s-a botezat, apoi s-a retras la mânăstirea din Pont, înfiinţată de Vasile cel Mare. Aici s-a îndeletnicit cu studiul şi asceza. Sfântul Grigorie a fost numit episcop de Nazians, iar pentru doctrina lui profundă şi pentru darul de orator a fost numit Teologul. În predicile sale, el a criticat erezia ariană, în cele Cinci cuvântări Teologice, rostite în Biserica Învierii din Constantinopol. Faima sa constă şi în faptul că a reuşit să explice, pe înţelesul contemporanilor, marea taină a creştinătăţii: Sfânta Treime. De asemenea, pentru creştinătate au rămas celebre „Poemele morale".

Sfântul Ioan Gură de Aur (354-407) s-a născut în Antiohia şi este unul dintre cei mai iubiţi şi cunoscuţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe. El şi-a dedicat întreaga viaţă „zidirii Bisericii lui Hristos", chemându-i de la amvon la căinţă şi la fapte milostive şi „ pe cei semeţi", şi pe „cei smeriţi", oferindu-le ca model propria sa nevoinţă. A dus o viaţă de ascet, în cele din urmă a fost numit episcop şi patriarh al Constantinopolului.

Pentru că a predicat împotriva viciilor de la curtea împărătescă, Sfântul a fost îndepărtat de la scaunul patriarhal de împărăteasa bizantină Eudoxia, care l-a obligat să ia calea exilului de trei ori, din acelaşi motiv: viaţa de ascet. În cel de-al treilea exil, după o călătorie de trei luni, făcută sub supraveghere, Sfântul Ioan Gură de Aur a trecut la viaţa veşnică.

Ca păstor şi îndrumător sufletesc, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost preocupat de comportamentul credincioşilor care-i ascultau discursurile, de efectul acestora asupra vieţii lor spirituale. El a fost apreciat pentru calităţile de orator şi pentru cultura sa vastă, lăsând urmaşilor, printre alte lucrări de referinţă, tălmăcirea Celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, o adevărată Evanghelie practică.

„Sfinţii Ierarhi, pomeniţi pe 30 ianuarie, au fost şi Trei mari cărturari, au fost Trei mari scriitori, iubitori de Dumnezeu, ca în cele din urmă să iubească oamenii, aşa cum cere învăţătura dumnezeiască creştină.Totodată, ei ne-au lăsat o mare zestre teologică, filantropică şi retorică. Sfinţii Trei Ierarhi au excelat şi în vremea când au trăit, prin bunătate şi generozitate, dar şi în zilele noastre pentru noi, cei care-i cinstim prin sfintele lor moaşte şi prin scrierile lor, un bogat tezaur sufletesc", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu) .

Tradiţii de spor şi sănătate

Sărbătoarea reconcilierii

Sărbătoarea este o zi dedicată reconcilierii; acum se împacă rudele după lungi dispute, iar toate proiectele comune vor aduce prosperitate în căminul acestora.

Pelerinaje în lăcaşuri de hram

În ziua de prăznuire a celor Trei Ierarhi sunt benefice pelerinajele în lăcaşurile de cult, care poartă hramul Celor Trei Sfinţi. Tot în această zi, este bine să fie ajutaţi copiii săraci, care doresc să devină preoţi.

La masa sărbătorească

Pentru spor şi pentru sănătate, la masa sărbătorească se consumă peşte şi fructe, simboluri ale unei vieţi duhovniceşti smerite.

Trisfetitele , denumirea populară a celor Trei Ierarhi

Trisfetitele este denumirea populară a celor Trei Ierarhi; în această zi se serbează intrarea creştinilor în biserică şi de atunci a început credinţa în Dumnezeu. Celor Trei Ierarhi le este dedicat grupul de stele din mijlocul constelaţiei Orion, cunoscut cu numele de Cei Trei Crai sau Craii de la Răsărit.

Se schimbă vremea

În ziua de Trisfetite începe să se schimbe vremea, chiar dacă frigul tot îşi arată colţii, că doar mai este o lună de iarnă. Când în ziua praznicului curg streşinile, primăvara va fi friguroasă; dacă este ger, va urma o vară călduroasă.

Pentru sporul casei

În ziua celor Trei Sfinţi Ierarhi se face pomenire pentru sporul casei şi pentru sănătate trupească şi sufletească a membrilor familiei ; totodată se dau de pomană cărţi de rugăciuni şi iconiţe, care-i reprezintă pe Cei Trei Ierarhi.

La acest praznic este bine să dăm de pomană o candelă pentru ca tot anul viaţa noastră să fie luminoasă. În calendarul popular, în această zi de sărbătoare sunt interzise activităţile gospodăreşti.  Cine va lucra în această zi de sărbătoare nu va spori în munca sa.

Trisfetitele sunt trei sfinte care-i pedepsesc foarte aspru pe oamenii răi întâlniţi în cale.

Cei Trei Ierarhi sunt doctori vindecători

Bolnavii trebuie să se roage pentru sănătate lor în ziua praznicului, deoarece cei Trei Ierarhi sunt doctori vindecători.

Patronii casei

În mediul rural, numeroase familii îi serbează pe cei Trei Ierarhi ca patroni ai casei.

Ofrande pentru morţi

Se împart ofrande pentru morţii neîmpărtăşiţi :gospodinele fac colivă, merg la biserică s-o sfinţească şi apoi împart ofrande cu colivă, fructe şi peşte la trei bărbaţi, în memoria rudelor decedate din familie.

Gospodina care nu respectă sărbătoarea : spală rufe şi aruncă lături în faţa morţilor, rămâne văduvă.

Tradiţie pentru a avea spor la treabă

În această zi, femeile mearg la biserică, să asiste la Sfânta Liturghie, pentru ca tot anul să aibă spor la treabă; în mediul rural, femeile merg la slujbă şi se roagă să rodească pomii şi să toarcă lâna cu mult spor.

Pentru ca Cei Trei Ierarhi să le aducă un soţ bun

Fetele nemăritate trebuie să se roage celor Trei Ierahi să le aducă bucurii şi un soţ bun. În ziua praznicului, pentru a afla care este ursitul lor, fetele trebuie să mănânce pâine cu sare.