Pacientul 102. Cum a debutat boala, ce tratament a urmat în spital, când s-a vindecat de coronavirus

Andrei Ando, pacientul cu numărul 102, a primit vestea că a fost testat pozitiv pentru noul coronavirus la 6 aprilie. De atunci a început o luptă dificilă cu o formă moderată a bolii, pe care bărbatul a încheiat-o la sfârșitul acesti săptămâni. Andrei s-a decis să facă publică experiența sa pentru a le arăta românilor că poți ieși învingător dintr-o asemenea experiență.

Andrei Ando, fost asistent universital al Universitatea Aurel Vlaicu din Arad, în prezent director executiv în cadrul Consiliului Județean Arad, a chemat ambulanța la începutul lunii aprilie, după ce a observat câteva simptome care ar fi putut fi și ale unei gripe obișnuite. ”Joi, presiuni în coșul pieptului, pe care inițial le-am atribuit stresului. A doua zi am tușit de câteva ori, dar ca și cum ți-ai drege vocea, nimic grav. Vineri noaptea am făcut febră aprox. 38 grade Celsius. Cu frisoane foarte mari și transpirație abundentă. Sâmbătă dimineața febra a urcat la 38,3, transpirația abundentă a continuat, presiunea în piept s-a accentuat. Am tușit, dar numai sporadic. Spre seară febra continuat să crească, deși am luat patru tablete de Paracetamol. Au început să mă doară mușchii și capul”, nota Andrei la vremea respectivă pe Facebook.

Echipajul de pe Ambulanță l-a consultat, a stabilit că simptomele sunt de Covid-19, iar bărbatul s-a izolat în casă până la primirea rezultatului la testul pentru noul coronavirus. Luni, 6 aprilie, Andrei Ando a aflat că este pozitiv, în condițiile în care duminică se simțise mai bine, cu excepția durerilor musculare și a presiunii constante în piept. A fost momentul în care bărbatul s-a felicitat că nu a întârziat să ceară ajutorul medicilor.

Duminică, 26 aprilie, Andrei și-a anunțat prietenii virtuali că a fost declarat vindecat și a povestit experiența dificilă a celor 20 de zile în care s-a luptat cu boala.

Andrei Ando, pacientul 102: ”Simțeam că mi se rup mușchii, fâșie cu fâșie”

Mărturia lui Andrei este impresionantă. ”Da, am avut emoții, am fost îngrijorat. Am avut uneori accese de panică, mi s-a părut, în anumite momente, că starea mea se degradează, mai ales atunci când febra nu ceda nici după zece zile de tratament greu, sau când aveam frisoane, sau când simțeam că mi se rup mușchii, fâșie cu fâșie, de pe picioare.”

Bărbatul a fost internat în spital, iar medicația lui s-a schimbat în funcție de răspunsul organismului său. Am avut o formă moderată Covid-19, fără să fiu cuplat la oxigen. Am urmat 14 zile de tratament, cu medicamente foarte puternice: Lopinavir (Kaletra), Plaquenil, Norvir, Azitromicină, la care s-au adăugat Paracetamol, Algozone, Hepiflor, Vitamina C cu zinc. Lopinavir și Norvir se administrează pacienților care suferă de HIV-SIDA, Plaquenil (sulfat de hidroxiclorochină) celor care suferă de malarie sau lupus. Azitromicina este un antibiotic utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene severe, inclusiv pentru bolnavii de HIV. Acesta este, astăzi, tratamentul pentru formele moderate de Covid-19, dar înțeleg că e o dinamică permanentă a medicației, că se experimentează formule noi mai ales la pacienții afectați sever.

În toată această perioadă, cea mai mare spaimă a lui Andrei a fost legată de o agravare a bolii, care să necesite internarea la Terapie Intensivă. ”Acolo, rata de supraviețuire este sub 20%, și nu pentru că medicii nu ar face tot posibilul pentru salvarea pacienților, ci fiindcă virusul ăsta păcătos evoluează agresiv și imprevizibil.”

Bărbatul recunoaște că nu i-a făcut deloc bine să fie conectat la toate știrile despre coronavirus, să urmărească dezbaterile nesfârșite și să lase toate ipotezele alarmiste să-i altereze starea de spirit. Crede că mai multe știri pozitive, în această perioadă, despre pacienții care se vindecă, l-ar fi ajutat mai mult. ”Ești într-o stare psihică delicată, orice creștere de puls sau scăderea cu o unitate a oxigenării plămânului ți se pare semn de sfârșit inevitabil, chiar dacă nu este așa. Și, da, uneori ești în pragul isteriei sau treci de el, te agiți, te panichezi. Nu te-ar consola nici o sută de medici la căpătâi, pentru că ai o tensiune interioară care îți strânge stomacul, îți întunecă rațiunea. Te simți suspendat între viață și moarte, chiar dacă nu ești așa… Necunoscutul te face să crezi într-un deznodământ tragic inevitabil, deși peste 90% dintre pacienți ajung acasă pe picioare, vindecați.”

Efecte secundare ale tratamentului: tulburări digestive, dureri musculare severe

La fel de dificll de suportat au fost efectele secundare ale medicamentelor puternice care i-au fost administrate: tulburările digestive, durerile musculare severe, senzația puternică de slăbiciune. ”Durerile au început inițial în zona șalelor, au coborât în fese, apoi în pulpe și în gambe. Dureri severe, de nu știi cum să te învârți în pat, cum să stai, să te ghemuiești, să te ridici, să te întorci pe spate sau pe burtă, să îți ridici picioarele pe perete, poate-poate sângele va oxigena mușchii încordați. Nu se compară cu o febră musculară, ci cu o senzație de strâns în menghină și smuls, și te chinuie mai ales noaptea, când totul se liniștește în jur…”

Andrei crede că mai multe vești bune din partea Grupului de Comunicare Strategică, despre pacienții vindecați, despre simptomele celor internați, l-ar fi ajutat să vadă lucrurile mai limpede și să se sperie mai puțin.

”Coronavirus nu a atacat doar sistemul imunitar al unor indivizi, ci și sistemul nervos al comunității și a scos la suprafață o încărcătură tenebroasă, violentă, inumană, ipocrită. Sau poate am fost eu prea sensibil de la boală… Este adevărat, se fac și erori în sistemul medical și în jurul lui. Dar este profund incorect că doar acestea sunt scoase în evidență de mass-media sau rețelele sociale. Sunt neajunsuri. Dar în același timp sunt și multe reușite. Situația nu este atât de dramatică precum insistă unii să o prezinte cu orice preț. Doctorița care ne-a tratat pe noi, de exemplu, un rezident entuziast, este o minune de om, plăcut, profesionist, sufletist. Și majoritatea sunt astfel. O spun să le dau încredere viitorilor bolnavi. Există speranță, nu vor încăpea pe mâini de măcelari insensibili și ignoranți, așa cum li se sugerează!”

Pentru Andrei, urmează ”câteva zile de liniște și izolare, vitamine, mâncare”.