Parcul fără copaci, piața fără piețari și hala fără pește

16 octombrie 2019 18:33   Național
Ultima actualizare:

Câtă bătaie de joc! Cinci investiţii din judeţul Galaţi, în valoare totală de circa 2,2 milioane de euro, arată cum se aruncă pe fereastră banii publici, fără să fie cineva tras la răspundere. O piaţă sinistră ca un cavou, o hală de peşte în care n-a ajuns vreodată nici măcar o coadă de peşte şi un parc fără copaci sunt doar trei dintre exemple.

Primarii multor comune ajung adesea să bage banii publici în proiecte inutile. O analiză a investiţiilor din ultimii ani în judeţul Galaţi, realizată de adevarul.ro, arată cum sume mari de bani s-au dus pe Apa Sâmbetei. În total, cele cinci proiecte au înghiţit 2,2 milioane de euro (bani din bugetele local, judeţean şi naţional, dar şi de la Uniunea Europeană). Sătenii cred că se puteau face lucruri mult mai folositoare.

O clădire pustie. A costat aproape 1,2 milioane de euro (mai exact 4,7 milioane de lei - imobilul, plus 550.000 de lei împrejmuirea) şi trebuia să fie cea mai mare piaţă rurală din judeţul Galaţi. În realitate, la un an de la darea în folosinţă, clădirea e pustie şi e considerată de săteni doar un cavou imens. Nimeni nu a închiriat spaţii acolo, întrucât comercianţii de produse agroalimentare ajung la Pechea doar sâmbăta şi duminica, iar atunci preferă să vândă la tarabele din apropiere. Potrivit autorităţilor locale, cheltuiala (asigurată din fonduri proprii şi de la Guvern, prin PNDL) se justifică, iar lipsa de clienţi ar fi doar temporară, „până se vor obişnui oamenii cu ideea unui comerţ civilizat”.

Maidanul agroindustrial. La Matca, intenţiile au vizat construirea, în satul recunoscut pentru producţia de legume, a unui „parc agroindustrial”, care să aducă la un loc producătorii, procesatorii şi negustorii de produse alimentare. Proiectul cu o valoare estimată de 8 milioane de euro a fost demarat în 2004. Acum este doar un maidan de circa un hectar, împrejmuit. Afacerea a costat 450.000 de euro (bani de la Consiliul Judeţean şi din bugetul local), însă nu a atras nici un investitor pentru partea de procesare şi depozitare, fiind o banală piaţă angro de legume.

Cum să iroseşti 300.000 de euro. Fostul primar de la Frumuşiţa anunţa, în 2015, că în sat va fi un adevărat rai pescăresc, deşi nu există, în zonă, activităţi piscicole. Sătenii mai dau după caras, uneori, pe Prut, râu aflat la cinci kilometri de sat. Deşi utilitatea proiectului propus – o piaţă de peşte şi un centru turistic – a fost de la început sub semnul îndoielii, primăria a cheltuit peste 300.000 de euro (bani obţinuţi prin Programul Operaţional Regional - POR) pentru a monta nişte tarabe în centrul comunei, unde se vând, ocazional, produse diverse. Mai puţin peşte.De asemenea, a fost preluat un pichet de grăniceri, aflat în câmp, care a fost renovat şi care a fost denumit, pompos, „Baza de agrement cu specific pescăresc – pensiune turistică”. De mai bine de doi ani, baza nu a atras nici un turist.

Atelierul de răchită. În urmă cu zece ani, în comuna Tuluceşti, ca urmare a unui parteneriat între Ministerul Muncii (finanţator), Ministerul Culturii şi administraţia locală, se puneau bazele unui atelier-şcoală de împletituri din răchită. Cu 100.000 de euro a fost renovată o clădire preluată de primărie de la fostul CAP, iar în interior au fost aduse câteva utilaje şi s-a început „şcolirea” unor săteni. Scopul final era să se ajungă la export cu marfa, însă totul s-a dovedit doar o iluzie. Atelierul a fost închis după numai un an, iar spaţiul a primit altă destinaţie.

Parcul-islaz. Una dintre cele mai stupide investiţii în spaţii verzi din România a fost făcută în comuna Scânteieşti. În anul 2011, între satele Scânteieşti şi Fântânele, la doi kilometri distanţă de cea mai apropiată casă, a fost dat în folosinţă un parc ce a costat 500.000 de lei (120.000 de euro) şi a fost finanţat de Ministerul Dezvoltării Regionale. Parcul nu a fost folosit de săteni, întrucât e la distanţă de zona locuită. În plus, este în mijlocul unui imaş, fără sursă de umbră şi fără nici un fel de utilităţi, în afara a zece bănci, a unei cişmele şi a trei toalete ecologice.

Mai multe