Piatra asta a fost scoasă dintr-un rinichi!

Când spui „pietre la rinichi”, te gândești la niște pietricele mici, cât bobul de fasole. E greu de crezut că în rinichii noștri se pot forma pietre care să fie egale, ca dimensiune, cu oul de găină sau care să aibă forma unui coral înalt de 10 cm. Ei bine, se poate, iar ele există într-o colecție formată, de-a lungul timpului, la Spitalul de Urologie „Theodor Burghele” din Capitală.

Pietrele la rinichi sau, în limbaj academic, calculii renali se dezvoltă din săruri și minerale care sunt transportate de urină. Consistența pietrelor este tare și pot avea dimensiuni variate, de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri în diametru.

De cele mai multe ori, pietrele la rinichi dau dureri insuportabile pacientului, iar, până în momentul în care acestea sunt scoase sau fragmentate, niciun calmant din lume nu-l scapă de calvar, decât pentru moment. Și asta, pentru că, deși provin de la rinichi, pietrele vor fi eliminate din organism prin tractul urinar (ureter, vezică și uretră) și deseori pot face dificil sau chiar bloca fluxul urinar.

La cel mai mare spital de urologie din țară, „Theodor Burghele”, există o colecție inedită de pietre renale, realizată de părintele urologiei românești, profesorul Theodor Burghele, și continuată, în timp, de medicii unității.

De culori diferite, de la alb, gălbui, gri, maro și până la verzui, și de forme din cele mai ciudate, pietrele expuse în sala de consiliu a spitalului sunt așezate, în funcție de cum au fost „recoltate”, în recipiente speciale. În total, sunt în jur de 250 de exponate.

„Colecția a fost începută de profesorul Theodor Burghele. Printre cei mai inediți calculi, se numără unul de tip coraliform. Poartă această denumire, deoarece are forma unui coral. Respectivul tip de calcul se mulează, practic, pe pereții rinichiului”, ne-a explicat managerul Spitalului de Urologie „Theodor Burghele”, prof. dr. Adriana Ilieșiu. Ineditul calcul are o înălțime de circa 10 cm și este complet alb.

Cea mai mare piatră scoasă din rinichiul unui bolnav și expusă la spital are mărimea unui ou de găină. Atât acesta, cât și celelalte pietre expuse au fost scoase prin operație clasică.

„Cauzele formării calculilor renali pot fi metabolice, infecțioase, genetice sau să aibă la bază malformații renale”, explică prof. dr. Viorel Jinga, șeful secției Urologie a spitalului. Potrivit acestuia, simptomele existenței calculilor renali sunt: durerea lombară, sânge în urină și, uneori, febra. „În cazul acestor simptome, bolnavul trebuie să se prezinte la medic. Principala investigație pentru aflarea diagnosticului de litiază renală este una non-invazivă și deloc dureroasă, respectiv ecografia.

Theodor Burghele l-a tratat pe Ceaușescu

Theodor Burghele (1905-1977)  s-a născut în oraşul Iaşi, într-o veche familie de boieri moldoveni. A urmat studii la Facultatea de Medicină din Iaşi, obţinând în anul 1929, la Iaşi, titlul ştiinţific de doctor în medicină şi chirurgie. A urmat apoi cursuri de specializare la Clinica de urologie din Viena.

Şi-a început activitatea profesională ca asistent universitar la clinica chirugicală şi urologică condusă de către prof. dr. Nicolae Hortolomei, al cărui elev a fost. În anul 1937, Burghele a devenit şef de lucrări, iar, în 1940, conferenţiar la Catedra de Chirurgie de la Spitalul Colţea.

În anul 1946, când se înfiinţează o clinică de chirurgie a căilor urinare la Spitalul Panduri (actualul „Theodor Burghele”), a fost numit în funcţia de profesor universitar la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi a preluat conducerea unităţii. Ca urmare a demersurilor prof. Burghele, s-a creat în anul 1965 la acel spital o policlinică de urologie şi nefrologie, unde se făceau investigaţii complexe asupra bolnavilor trimişi din întreaga ţară, în vederea efectuării de intervenţii operatorii sau a tratamentelor ambulatorii.

Între anii 1957 și 1972 a fost rector al Institutului de Medicină şi Farmacie din Bucureşti. De asemenea, între anii 1976 și 1977, a fost preşedinte al Academiei Române.

Şef de şcoală chirurgicală, remarcabil chirurg şi profesor extrem de sever, prof. dr. Theodor Burghele a abordat o variată gamă de probleme, atât în cercetare, cât şi în diferitele studii publicate: dinamica căilor urinare superioare, tumorile renale, şocul chirurgical, anestezie şi reanimare modernă, chirurgie experimentală.

În perioada 24 aprilie 1972 - 18 martie 1975, prof. dr. Theodor Burghele a deţinut funcţia de ministru al Sănătăţii în guvernele din România, devenind şi medicul personal al lui Nicolae Ceauşescu, care suferea de unele disfuncţii ale aparatului urinar. A încetat din viaţă la data de 3 iunie 1977, în Bucureşti, în urma unui infarct miocardic.