Poveste cu final fericit! Doi soți s-au internat bolnavi de COVID-19 și s-au externat cu bebelușul nou-născut

Poveste cu final fericit la Cluj! Doi tineri, soţ şi soţie, s-au îmbolnăvit de COVID – 19, au suferit în acelaşi salon de spital şi au fost externaţi împreună. Cu câteva zile înainte să părăsească spitalul, tânăra soţie a născut un băieţel.

Andrei şi Silvia Balint, doi tineri din Cluj, se numără printre zecile de mii de români infectaţi cu virusul SARS - CoV - 2. Primul care s-a îmbolnăvit a fost Andrei. El a ţinut şi un jurnal în care a urmărit evoluţia evenimentelor, transpus ulterior într-un grafic pe contul său de Facebook, după externare. 

Boala a debutat pe 10 aprilie, iar primele simptome au fost asemănătoare cu cele ale unei răceli sau gripe. O febră supărătoare, dublată de frisoane, l-a pus în gardă. Simptomele nu anunţau nimic bun. În aşteptarea unei confirmări oficiale, el s-a izolat acasă. „Am luat boala de la un coleg de muncă. Doar că eu am avut cea mai grea formă de boală dintre toţi cei pe care îi ştiu“, povesteşte Andrei.  

După ce tratamentul urmat acasă cu paracetamol şi algolcamin, la recomandarea medicului de familie, s-a dovedit inutil, au început emoţiile. Apoi, rezultatul testării a venit ca o confirmare oficială a faptului că boala se instalase.  Pe 15 aprilie, Andrei era deja internat la Spitalul de Boli Infecţioase din Cluj-Napoca, iar starea sa a început să se agraveze. Se confrunta cu o tuse urâtă şi au debutat problemele de respiraţie, iar lucrurile au mers din rău în mai rău. „La început mi-a fost administrat Plaquenil, dar penumonia mea s-a agravat, iar pe 23 aprilie m-au transferat la Terapie Intensivă. Aici am primit Tocilizumab, dar şi oxigen suplimentar, fără a fi însă nevoie de ventilator. În paralel, am făcut diverse exerciţii de respiraţie, pentru a-mi ajuta sistemul respirator să facă faţă infecţiei severe. Situaţia s-a ameliorat şi am fost trimis din nou în salon“, rememorează Andrei.  

Clujeanul se bucură că a avut parte de un personal medical care a ştiut să-l capaciteze şi să-l susţină, când ar fi putut să cadă pradă depresiei. „Am fost norocos să am lângă mine nişte medici deosebiţi. Mă gândesc la doamna Astrid Binder, dar şi la ceilalţi medici şi la asistente. Ei au avut grijă de mine şi m-au încurajat, m-au ţinut la curent cu evoluţia bolii, mi-au explicat în permanenţă ce se întâmplă, de ce mi se administrează unele medicamente şi ce relevă rezultatele analizelor. Nu pot decât să le mulţumesc“, mărturiseşte Andrei. 

Revenit în salon, a primit un coleg nou de „cameră“. Soţia sa, Silvia, care a luat boala chiar de la el, a fost şi ea internată, după ce testele au arătat că e infectată. Situaţia tinerei, însărcinată în ultima lună, a fost monitorizată atent de medici. „Eram aproape sigur că se va îmbolnăvi şi ea. Din fericire, a suferit de o formă mult mai uşoară a bolii. Am stat cam două săptămâni împreună, în acelaşi salon“, spune tânărul. Condiţiile au fost dintre cele mai bune: în fiecare salon erau internaţi doar câte doi pacienţi, iar mâncarea a fost gustoasă.  

«Ian este cel mai frumos cadou»

Veştile bune au început să vină pe rând. Mai întâi, pe 7 mai, radiografia pulmonară a arătat că starea lui Andrei se ameliorase considerabil în numai câteva zile. Apoi, cel mai bun lucru care li se putea întâmpla celor doi tineri: Silvia a născut un copilaş perfect sănătos.  „Pe 8 mai, soţia mea a născut. Ian, băieţelul nostru, nu a fost deloc afectat de virus. S-a născut perfect sănătos, se simte excelent şi e cel mai frumos cadou“, adaugă Andrei Balint.  

Pe 12, respectiv 13 mai, ultimele teste ale celor doi tineri au dat rezultate negative, astfel că au fost externaţi împreună. Acum, cei trei sunt acasă şi tot ce îşi doresc este să aibă parte de linişte, iar viaţa lor să continue la fel ca înainte de a se îmbolnăvi şi a trece prin acest calvar. 

La final, tânărul are un mesaj pentru cei care ar putea fi tentaţi să creadă că SARS - CoV - 2 este doar o răceală banală: „Chiar dacă e tentant, vă sfătuiesc să rămâneţi în continuare foarte precauţi. Vă spun asta pentru că am ajuns să simt pe pielea mea cât de parşiv e virusul ăsta“.