Povestea dramatică a unui campion naţional la lupte. Cum a murit la 15 ani pe un pat de spital din Botoşani
Durere fără margini în satul Călăraşi din Botoşani! Un puşti talentat şi muncitor, campion naţional al României la lupte, a murit cu zile. La 15 ani, elevul s-a stins pe un pat de spital, după o accidentare banală. Familia este revoltată, mai ales după ce sportivul a venit acasă de la lotul naţional cu un microbuz, în miez de noapte, deşi avea dureri mari. Sportivul a făcut, s epare, o embolie pulmonară.
Ştefan Cosmin Aluchenesei, un sportiv în vârstă de 15 ani, a decedat în dimineaţa zilei de 1 mai, la Secţia de Pediatrie a Spitalului Judeţean Botoşani, în urma unei accidentări banale la un antrenament. Sportivul era campion şi se afla în cantonament cu lotul naţional, iar rudele spun indignate că băiatul a căutat ajutor în zadar timp de trei zile. Povestea lui e cutremurătoare.
Ştefan Cosmin Aluchenesei ar fi împlinit peste doar câteva zile 16 ani. Era legitimat la Clubul Sportiv Botoşani şi devenise o adevărată speranţă a sportului românesc. Era campion naţional la juniori şi anul acesta fusese deja inclus în lotul naţional de cadeţi, pregătindu-se să reprezinte România la Campionatul European de lupte. La 15 ani, Cosmin era un colos de 95 de kilograme şi dorea să facă performanţă. „Au venit şi l-au selecţionat. Iubea sportul ăsta şi era mândru că venea cu medalii. Era puternic şi câştiga. Dorea să fie campion”, povesteşte, încet, Constantin Aluchenesei, tatăl sportivului.
“Mamă, mi-e rău”
Drumul puştiului a fost însă curmat brusc de o accidentare care nu anunţa nimic grav. Săptămâna trecută, Cosmin se afla la Bacău, în cantonament cu lotul naţional de lupte. Joi, 27 aprilie, el a suferit o accidentare aparent banală. ”Mi-a spus că s-a accidentat în sală, la picioar, către şold. A căzut pe o parte. Era încălzit şi nu prea simţea durerea. Vineri a sunat: «Mamă, mi-e rău!». Îl durea tare şi spunea că se simţea rău în tot corpul. A plecat la Urgenţe cu vărul nevestei, acolo, la Bacău”, ăşi aminteşte tatăl băiatului. „Medicii de acolo i-au spus că nu are nimic şi i-au dat nişte pastile şi unguent. Şi i-au spus să stea la pat şapte zile. L-au trimis apoi acasă. Dar el tot se simţea rău”, adaugă părintele.
“Avea greaţă şi vărsături”Disperat şi cu o stare de rău permanentă, copilul a dorit să vină acasă, la ai săi. Deşi se simţea rău, tânărul a plecat de la lotul naţional noaptea, cu un maxi-taxi. A străbătut peste 148 de kilometri, fiind aşteptat de tatăl său în satul botoşănean Copălău. „L-am aşteptat la ora 1.20 şi l-am dus acasă. Mergea pe picioarele lui. A mers până la mine la maşină. I-am pus genţile. Pe drum mi-a cerut apă ca să ia o pastilă pentru dureri”, continuă tatăl său. „Cum să-l laşi să vină cu un maxi-taxi? Aşa-i dai drumul să meargă unui campion, ca la... Noaptea să vină pe drum cu dureri şi bolnav?”, se întreabă o rudă a sportivului.
Sâmbătă, 29 aprilie, părinţii l-au dus la Urgenţe, în Botoşani, fiindcă abia se mai ţinea pe picioare. „L-au luat sudorile, îi venea să vomite şi spunea că-l doare tot corpul. De la şold şi până la piept. Stătea, săracul, cu capul în jos. Abia se ţinea, avea greaţă şi vărsături. La Spitalul Judeţean Botoşani mi-au spus că va fi om, că în trei zile îl vor pune pe picioare”, rememorează tatăl băiatului.
Potrivit rudelor, medicii nu şi-au imaginat că starea sportivului s-ar putea agrava. ”Nimeni nu credea că infecţia să ajungă în plămân“, oftează Constantin Aluchenesei.“Era cald, săracul”
Sportivul a rămas internat toată ziua de duminică, 30 aprilie. Luni, la primele ore ale dimineţii, Cosmin şi-a sunat mama. Era disperarea din clipa morţii. ”La ora 4.20 a sunat-o. I-a spus: «Mamă, îmi este rău tare. Ajută-mă, că simt că îmi vine moartea!»”, spune, aproape plângând, tatăl băiatului. Telefonul s-a închis şi au urmat apelurile şi mesajele disperate ale mamei. Sportivul decedase. Tatăl a fost cel care i-a atins trupul cald. ”M-au întrebat dacă sunt tare cu inima. Cum să fiu tare? Era cald, săracul. Asistentele nu puteau să-l ridice. Eu l-am luat şi l-am pus în sacul ăla. Am zis să-l resuscitez. Mi-au spus că degeaba, că este mort. Maică-sa urla. Mi-aş vinde tot, tot pentru ce-am muncit o viaţă, numai să-l văd venind pe poartă“, adaugă Constantin Aluchenesei.