Povestea lui Harap-Alb a împlinit 140 de ani

Unul dintre cele mai frumoase basme românești, ”Povestea lui Harap-Alb”, a fost scris de Ion Creangă și a fost publicat pentru prima oară la 1 august 1877 în revista ”Convorbiri literare”. Așadar, tocmai a împlinit 140 de ani.

După o statistică din 1964, basmul lui Ion Creangă fusese tradus în 26 de limbi străine. Când a scris povestea feciorului de împărat, Ion Creangă era învățător la școala primară nr 2. din cartierul ieșean Păcurari. Acolo va prinde și mai mare drag de copii, motivul pentru care a ales să aștearnă pe hârtie celebrul basm, scrie historia.ro. Unii dintre copii, nume mari de mai târziu, cum ar fi Jean Bart sau Emil Racoviţă, ne-au lăsat amintirea unui dascăl cu un farmec deosebit.

Un mijloc important de apropiere dintre învăţător şi elevii săi erau poveştile pe care el le spunea într-un mod captivant, inimitabil. Era adeptul ideii ca dascălul să se coboare la nivelul copiilor. Jocurile, distracţiile copiilor la care participa şi învăţătorul Creangă erau preţuite de elevi, care erau astfel stimulaţi să-şi dea silinţa şi la învăţat, scrie historia.ro.

Setilă și Flămânzilă, după chipul său

În bojdeuca de la cartierul Păcurari, Ion Creangă era înconjurat de o mulțime de pisici: Fița, Sița, Florica, Țica, Suru, Ghiță, Vasilică, Todirică, Bălănica, Mițulica, Tărcata, plus un cotoi numit Titu, în onoarea marelui junimist Maiorescu.

Îmbuibarea sa era proverbială. Înghițea hâlpav ca un Flămânzilă o mămăligă întreagă, un crap întreg, bând o carafă de vin și o cofiță de apă, ca un Setilă.