Povestea singurei prinţese a României care s-a călugărit. Cum a devenit Ileana, fiica Reginei Maria, maica Alexandra

Principesa Ileana, fiica reginei Maria şi a regelui Ferdinand, şi-a dedicat viaţa ajutorării semenilor. A fost infirmieră pentru soldaţii răniţi în primul şi cel de-al doilea război mondial. A înfiinţat un spital pentru răniţi în ţară şi un centru pentru refugiaţi, în exil. A devenit Maica Alexandria când s-a călugărit la vârsta de 52 de ani.

Principesa Ileana a României a rămas în istorie drept singura descendentă a casei regale care a ales să se călugărească, după o viaţă pusă în slujba semenilor şi după un destin greu încercat. Penultimul copil al Reginei Maria şi al Regelui Ferdinand s-a născut pe 5 ianuarie 1909 la Bucureşti. Venirea sa pe lume a fost anunţată, cu mare bucurie,  prin 21 de salve de tun. S-a spus despre Ileana că a fost copilul preferat al fascinantei Regina Maria, cea  care s-a ocupat de creşterea şi educarea ei.  Onoarea, datoria faţă de patrie şi faţă de semeni, cinstea şi curajul au fost virtuţiie pe care Regina Maria i le-a transmis fiicei sale încă din copilărie. Principesa Ileana a învăţat că viaţa de prinţesă  nu presupune doar privilegii , ci şi datorii.  ,,Era de datoria mea să îi servesc pe ceilalţi, în acord cu regulile strict stabilite pentru toţi cei în poziţia mea: să fiu acolo unde eram chemată, să îmi plec urechea la nevoile altora, să plâng cu ei sau să mă bucur cu ei, după cum erau împrejurările”, scrie Principesa Ileana, în autobiografia „Trăiesc din nou”. A primit o educaţie aleasă, de pregătirea ei ocupându-se în particular profesori străluciţi. A învăţat engleza, franceza, germană, a studiat pictură şi sculptură.  Regina Maria a avut cea mai mare influenţă asupra formării personalităţii prinţesei care a găsit în mama ei un exemplu demn de urmat. „Prezenţa mamei radia viaţă şi lumină. Toată lumea o iubea. Toate erau mai frumoase când era ea acolo. Îmi amintesc, cum într-un an de Crăciun, mama a croşetat câte o căciuliţă viu colorată pentru copiii dintr-un sat. Vă puteţi imagina cu câtă mândrie au purtat acei micuţi ţărani, căciuliţele făcute de mâna unei regine!”, o evocă principesa Ileana pe Regina Maria în autobiografia sa. 

O întâmplare din copilărie avea să-i influenţeze principesei destinul. După cum a povestit în cărţile scrise la maturitate, Ileana s-a întâlnit cu îngerii când avea doar 7 ani. Aflată în camera fratelui său cel mic, Mircea, bolnav de febră tifoidă, Ileana a zărit deasupra patului o făptură cerească: „Era înalt şi extrem de frumos, cu aripi mari, albe. În mâna dreaptă ţinea o lumânare aprinsă. Zâmbetul lui era cu totul îngeresc: dragoste, bunătate, înţelegere şi siguranţă izvorau din el. Încântată, am trecut peste cuvertură şi, îngenunchind la capul patului, am întins mâna, cu dorinţa arzătoare de a-l atinge pe surâzătorul meu păzitor, dar el a făcut un pas înapoi, a întins mâna prevenitor şi a dat uşor din cap. Eram atât de aproape de el, încât l-aş fi putut atinge cu uşurinţă. «Oh, te rog, nu pleca!», i-am spus, cuvinte la care toţi ceilalţi îngeri au privit spre mine şi mi s-a părut c-am auzit un râs cristalin, dar de acest sunet nu sunt sigură, deşi ştiu că râdeau. Apoi au dispărut” a descris Ileana momentul întâlnirii cu îngerii în cartea „Sfinţii îngeri”, scrie adevarul.ro.

După ce regele Mihai a fost silit să abdice, principesa a fost obligată să-şi părăsească iar ţara. Şi-a luat rămas bun de la România pe 7 ianuarie 1948. ” Un ultim rămas bun de la mica şi îndrăgita noastră casă. De la camera mea cu fotografii minunate şi patul confortabil, de la binecunoscutele mese şi scaune. La revedere scumpă casă. Nu o să te mai văd niciodată. Aceasta este ultima dată”, scria principesa Ileana pe 7 ianuarie 1948. A luat cu ea, într-o cutie, o fărâmă de pământ românesc. ”Vanity case-ul” cu pământ le-a atras atenţia gardienilor comunişti care au percheziţionat bagajele principesei Ileana. ”Nu e aur. Această cutie nu înseamnă nimic pentru dumneavoastră, dar înseamnă totul pentru mine” le-a spus Ileana gardienilor, scrie adevarul.ro.

Principesa Ileana a plecat în Elveţia şi mai apoi în Argentina. S-a stabilit la  Buenos Aires şi a înfiinţat aici un  cămin pentru refugiaţii politici români. În amintirea mamei sale i-a dat numele „Regina Maria”. În 1950, Ileana împreună cu copiii se mută în America, la Boston.  Divorţează de arhiduce în 1954. În America, prinţesa Ileana a învăţat să trăiască ca o femeie de rând care face piaţa, spală, găteşte şi munceşte pentru a-şi câştiga existenţa. A dus o viaţă modestă şi experienţa trecerii de la statul de prinţesă la cel de femeie de rând a povestit-o în autobiografia ” Trăiesc din nou”.