Praznicul Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur
Creștinii ortodocși îi sărbătoresc la 30 ianuarie pe cei mai mari învățători și păstori din întreaga istorie a creștinătății : Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. În luna ianuarie, biserica noastră Creștin-Ortodoxă îi prăznuiește pe cei Trei Ierarhi și împreună la 30 ianuarie, și separat.
Pe 1 ianuarie este prăznuit Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadochiei. În 25 ianuarie, creștinii îl pomenesc pe mesagerul cuvântului lui Dumnezeu, Sfântul Grigorie, Patriarhul Constantinopolului. Două zile mai târziu, pe 27 ianuarie, credincioșii se adună în bisericile ortodoxe pentru a preamări Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur, care s-a bucurat și el de demnitatea de Patriarh al Constantinopolului.
Praznicul Sfinților Trei Ierarhi a fost fixat în secolul al Xl-lea pentru a răspunde evlaviei și deosebitei cinstiri ce li se aducea din partea tuturor credincioșilor.
Sfinții Trei Ierarhi sunt modele de viață duhovnicească
Sfinții Trei Ierarhi sunt preacinstiți de credincioși ca remarcabile modele de viaţă duhovnicească , iar învăţăturile lor sunt ascultate și preţuite de creştinătate zi de zi. Totodată, pe lângă darul “tălmăcirii” Sfintelor Scripturi, cei trei piloni ai creștinătății au urcat şi înalta treaptă a arhieriei; de aceea sunt cunoscuţi sub numele de Sfinţii Trei Ierarhi.
.Istoricul sărbătorii
În secolul al IV-lea, biserica creştină abia se eliberase din prigoana sângeroasă a stăpânirii romane, dar aluneca pe panta ereziilor de la dreapta credinţă. În acel context, cei Trei Ierarhi au luptat pentru păstrarea dreptei credinţe apostolice, referitoare mai ales la Sfânta Treime, cea mai importantă Taină a credinţei creştine. Din vremea lor, învăţătura ortodoxă se păstrează până în zilele noastre, aşa cum a fost desăvârşită de ei .
În secolul al XI –lea, în vremea lui Alexios I Comnenul (1081-1118), a început disputa referitoare la faima celor Trei Ierarhi. Atunci înțelepții și bogații Imperiului Bizantin şi-au pus întrebarea :”Care este cel mai mare dintre cei Trei Ierahi?” Disputele au durat câţiva ani, până când, fiecare ierarh i-a apărut în vis episcopului cetății Evhaitenilor, Sfântul Ioan Mauropous. În anul 1084, episcopul i-a visat pe cei Trei Ierarhi împreună. Aceştia l-au rugat să le orânduiască o singură zi de prăznuire, pentru că nevoinţa lor, cât au fost în viaţă, a urmărit acelaşi scop: să-i împace pe oameni şi să aducă în lume pacea şi unirea. “După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare dintre noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să-i împăcăm pe oameni şi să aducem în lume pace și unire. Împreunează-ne, dar făcându-ne praznic la câte trei într-o singură zi şi înştiinţează cu aceasta pe creştini că noi, în faţa lui Dumnezeu, una suntem.”
Episcopul cetății Evhaitelor a ascultat porunca Sfinţilor Trei Ierarhi
El a rânduit prăznuirea lor la 30 ianuarie, pe vremea împăratului Alexie Comnenul; astfel că la acest praznic, se adună într-un glas cele trei chemări ale Ortodoxiei : chemarea călugărească a Sfântului Vasilie, înalta teologie a Sfântului Grigorie şi Evanghelia practică a Sfântului Ioan. În cinstea Sfinţilor Ierarhi, cu trei secole în urmă, domnitorul Vasile Lupul al Moldovei a înălţat o frumoasă biserică ce poartă Hramul Sfinții Trei Ierarhi din Iaşi, care a uimit creştinătatea prin arhitectura sa inedită.
Pentru Cei Trei Ierarhi cuvântul lor era unit cu fapta
Sfinţii Părinți au spus că cei Trei Ierarhi s-au asemănat între ei nu numai din punct de vedere religios, ci şi prin starea lor de sănătate. ” Toţi trei au avut o sănătate plăpândă. Totuşi, în acest vas trupesc delicat trăia puterea Duhului Sfânt, iar cuvântul lor era unit cu fapta”.
Sfântul Vasile, întemeietorul Vasiliadelor
Sfântul Vasile cel Mare (330-379) s-a născut în Pont (Capadochia) din părinți iubitori de Dumnezeu. Despre Sfântul Vasile, episcop şi învăţător al Bisericii, se spune că era „sfânt din moşi strămoşi”, deoarece în familia sa a existat ”un minunat mănunchi de sfinţi”: mama (Emilia), sora lui Macrina a devenit Sfânta Macrina (este pomenită în Sinaxar la data de 19 iulie), Petru, cel mai mare dintre frați ( a ajuns episcop al Sevastiei), Grigorie ( a fost episcop al Nyssei), iar fratele Naverantie a fost pustnic, făcător de minuni și sfânt. Toată familia a împărtăşit aceleaşi aspiraţii pentru viaţa creştină. Sfântul Vasile cel Mare a fost îndrumătorul mirenilor şi pionierul vieţii mănăstireşti. Cu 16 secole în urmă , el a orânduit regulile vieţii monahale, care se respectă şi astăzi, acordând o mare importanţă rugăciunii şi muncii. Ca preot şi apoi ca episcop al Episcopiei de Cezareea Capadociei, Sfântul Vasile cel Mare a îmbinat în mod minunat învăţătura cu fapta.
Preocuparea de seamă a Sfântului Vasile a fost caritatea
Sfântul Vasile este întemeietorul aşezămintelor sociale numite „vasiliade”, în care erau adăpostiţi bolnavii, săracii şi orfanii din episcopia sa. Sfântul Vasile îi chema pe cei mai înstăriţi să-i ajute pe semenii lor neputincioşi. Preocuparea lui de seamă a fost caritatea; aşa se explică faptul că el a trasformat oraşul Cezareea într-o cetate a carităţii. Chiar dacă a îmbogățit Liturghia, Sfântul Vasile a rostit răsunătoare predici, printre care „Scrisoarea către tineri”. Dar nu activitatea doctrinară şi teoretică i-a adus faima de „Cel Mare”, încă din timpul vieţii, ci activitatea practică.
Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântătorul de Dumnezeu
Sfântul Grigorie ( 329-390) s-a născut la Nazianz, în Capadocia și astfel a primit numele mai puțin folosit, de Nazianz. Ca și Sfântul Vasile, Sfântul Grigorie a călătorit în Cezareea Capadochiei. Aici a zăbovit o vreme pentru a dobândi arta retoricii. Apoi a continuat studiile în Palestina și în Egipt (la Alexandria) și la Atena, unde l-a cunoscut pe Sfântul Vasile cel Mare, iar prietenia lor a fost un exemplu pentru contemporani. Sfântul Grigorie a fost numit episcop de Nazianz, iar pentru doctrina lui profundă şi pentru darul de orator a fost numit Cuvântătorul de Dumnezeu sau Teologul. În acest sens, trebuie amintite Cele cinci cuvântări Teologice, rostite în Biserica Învierii din Constantinopol. Faima sa constă şi în faptul că a reuşit să explice, pe înţelesul contemporanilor, marea taină a creştinătăţii: Sfânta Treime. De asemenea, pentru creştinătate au rămas celebre „Poemele morale”.
De la amvon, Sfântul Ioan a predicat pentru fapte milostive
Sfântul Ioan Gură de Aur (354-407) s-a născut în Antiohia şi este unul dintre cei mai iubiţi şi cunoscuţi sfinţi ai Bisericii Ortodoxe. Ca păstor și îndrumător de suflete, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost preocupat de comportamentul credincioșilor și de efectul discursurilor sale asupra vieții lor spirituale. El şi-a dedicat întreaga viaţă „zidirii Bisericii lui Hristos”, chemându-i de la amvon la căinţă şi la fapte milostive şi „ pe cei semeţi”, şi pe „cei smeriţi”, oferindu-le ca model propria sa nevoinţă. A dus o viaţă de ascet, în cele din urmă a fost numit episcop şi patriarh al Constantinopolului. Pentru că a predicat împotriva viciilor de la curtea împărătescă, Sfântul a fost îndepărtat de la scaunul patriarhal de împărăteasa bizantină Eudoxia, care l-a obligat să ia calea exilului de trei ori, din acelaşi motiv: viaţa sa de ascet. În cel de-al treilea exil, după o călătorie de trei luni, făcută sub supraveghere, Sfântul Ioan Gură de Aur a trecut la viaţa veşnică. Sfântul faptelor de milostenie este apreciat de posteritate și pentru calităţile de orator, şi pentru cultura sa vastă, lăsând urmaşilor multe lucrări de referinţă, printre care tălmăcirea Celor 14 Epistole ale Sfântului Apostol Pavel, o adevărată Evanghelie practică. În calendarul ortodox, Sfântul Ioan Gură de Aur este prăznuit în zilele de 27 ianuarie şi 13 noiembrie.
„Sfinţii Ierarhi, pomeniţi pe 30 ianuarie, au fost şi Trei mari cărturari, au fost Trei mari scriitori, iubitori de Dumnezeu, ca în cele din urmă să iubească oamenii, aşa cum cere învăţătura dumnezeiască creştină. Totodată, ei ne-au lăsat o mare zestre teologică, filantropică şi retorică. Sfinţii Trei Ierarhi au excelat şi în vremea când au trăit, prin bunătate şi generozitate, dar şi în zilele noastre pentru noi, cei care-i cinstim prin sfintele lor moaşte şi pentru scrierile lor, un bogat tezaur sufletesc”, ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu) .