Primarul Piedone, după ce a dat jos 52 de kilograme: «N-o să ajung manechin ca Botezatu»

„Eu sunt primar ales prin vot popular şi nu sunt demagog, dar sunt dator oamenilor care m-au votat“, şi-a început primarul discursul, uşor reticent şi în acelaşi timp atent la volan. Cu 40 la oră am plecat în „rondul de dimineaţă“ de-a lungul şi de-a latul sectorului 4. Mai întâi ne-am oprit pe strada copilăriei lui Cristian Popescu Piedone, nu departe de sediul primăriei.

Puţină lume ştie însă unde se juca edilul, care era strada unde se întâlnea cu gaşca şi care erau jocurile în care s-ar prinde şi acum cu ochii închişi. „Maidanul Dulapului“ (Şcoala nr. 119, veche de peste 160 de ani), Balta Cociocului, derdeluşul de pe Dealul Mitropoliei şi mlaştina pe care acum se află Parcul Lumea Copilului sunt reperele copilăriei unuia dintre cei mai vizibili primari ai Bucureştiului.

A rememorat trăirile şi stările pe care le-a avut când s-a reîntors în Capitală din Egipt, la vârsta de 8 ani. Tatăl său, diplomat, a fost delegat la Ambasada României din Cairo. Cristian Popescu Piedone şi-a dezvăluit latura religioasă, dieta-minune pe care a reluat-o de curând şi de ce îi este cel mai teamă.

Masa de la 10.00 – ouă de prepeliţă

Piedone şi-a răscolit amintirile legate de părinţi, locuri şi pasiuni într-o plimbare cu maşina, prin sectorul pe care-l administrează. Mărturiseşte că îşi bea cafeaua la ibric, acasă, iar micul dejun îl ia la ora 10.00. Are la pachet în jur de 15 ouă de prepeliţă.

Vezi aici care este cura prin care a slăbit atât de mult primarul Piedone!

Cu SUV-ul românesc îşi face zilnic rondul prin sector. Ia pulsul străzii, vorbeşte cu oamenii şi reclamă prin staţie directorilor săi problemele pe care le vede în cale. Când am urcat în maşină, Iris cânta „Strada ta“. Ne-a atenţionat că nu vorbeşte până nu se termină melodia. Mergea la concertele lor în tinereţe, când băieţii cântau pe Şelari, într-un club. „Acum, băgaţi!“, ne-a spus primarul la finalul piesei şi a demarat din curtea Primăriei. Prima oprire: derdeluşul de pe Dealul Mitropoliei. „Cred că mă recunoaşte jandarmul de la intrare“, a spus el cu voce tare. „Aş dori un act de identitate“, cere paznicul.

Alimentara din colţul străzii Principatele Unite, acolo unde, de patru generaţii încoace, locuieşte neamul Popeştilor, dar şi cofetăria de unde, cu o monedă de 3 lei, îşi cumpăra bomboane cu arahide, la vrac, au retuşat în ochii actualului primar un Bucureşti de acum 40 de ani.

De aici, ajungem pe strada Grâului, intrăm pe Bucovăţ, trecem şi facem un ocol pe la ghetouri, pe strada Creţeşti din cartierul Apărătorii Patriei. Se opreşte să mai vorbească cu câte un cetăţean, să-l mai întrebe de sănătate: „Nea Marine, ia, vino încoa’!“, i-a strigat primarul unui bătrânului care repara un gard pe strada Bâlea. Bărbatul locuieşte aici din 1957. „Nu credeam să mai văd strada cu asflat“, i-a spus primarului, mulţumit de rezultat.

Cel mai mândru este de Parcul Lumea Copilului, acolo unde iese în fiecare seară, să mai vorbească cu oamenii. Are însă şi nemulţumiri. Ce nu a rezolvat până acum: problema maidanezilor. Când aude întrebarea: „Ce facem cu câinii ăştia, domn’ primar?“, i se face părul măciucă. „N-avem competenţe...“.