Principalele neplăceri pe care le au oamenii când vine vorba de job

Oamenii fac greșeli mari în viața lor dar este de înțeles, pentru că toți suntem supuși greșelii, și din acestea învățăm. Trebuie să fim îngăduitori cu cei care nu au experiență sau care îmbrățișează stupiditatea, pentru că nu este ușor să răzbați în viață, cu toate nedreptățile, obstacolele și iraționalitățile de care avem parte.

Dacă ar fi să ascultăm cât mai multe povești de viață ale oamenilor am descoperi că aceștia fac multe greșeli la job, dar au parte și de șefi sau patroni care nu fac parte nici pe departe din categoria celor înțelepți.

De câte ori nu ai auzit că oamenii muncesc iar șeful lor se distrează, stă în birou și se joacă pe laptop? Sau că oamenii vin la job și simt că stresul este de nesuportat, stau ore în șir în picioare, se simt de parcă s-ar sufoca, sunt nevoiți să muncească într-o încăpere la lumină artificială și au doar două pauze scurte pe zi, una de 15 minute și una de 30 minute, care parcă se termină ,,cât ai clipiˮ. 

Sunt numeroase locuri de muncă unde totul este supravegheat, sunt camere de luat vederi și nu ai voie nici măcar să vorbești la telefon. Sunt tot felul de șefi, supervizori, șefi de echipă, directori sau manageri, echipa de conducere este formată din oamenii care iau salar substanțial doar pentru că țipă și urlă cât mai tare.

Nu am înțeles niciodată care sunt criteriile pe baza cărora se aleg astfel de șefi. Probabil că au talentul de a ține angajații sub control, însă prin agresivitate nu cred că astfel de șefi vor fi vreodată și buni motivatori. Ei au senzația că nu sunt ascultați, țipă și se enervează în continuare, iar cei angajați nu fac decât să se întrebe de ce urlă la ei când nu fac decât ceea ce li se cere, într-un ritm al unui om normal și nu al unui robot (cum probabil este de așteptat). Unii țipă pentru că sunt șefi, alții se miră de ce sunt certați gratuit deși își fac treaba în mod corect. Și uite așa, munca și stresul de la job ajung să distrugă sistemul nervos al oamenilor și sănătatea. 

La job ca angajat trebuie să fii diplomat cu cei care sunt șefi. Dacă ai de gând să te revolți sau să-ți contrazici patronul să nu te miri atunci când vei fi dat afară, pentru că nimeni nu e de neînlocuit, mai ales în ziua de azi când numărul de șomeri a crescut. Ce vor face aceștia fără bani? Vor căuta la un moment dat un alt job. Trebuie multă răbdare și un pic de noroc pentru a găsi.

Un mic procent dintre ei se îndreaptă spre joburi care implică munca de vindere a unor iluzii virtuale de exemplu să lucreze la un studio videochat. Deși nu e ceea ce își doresc, ei sunt atrași de bani, pentru a-și spori veniturile într-o perioadă scurtă de timp. Alții caută ceva de viitor, un job pentru care au studiat și au acumulat experiență.

Problema care apare este însă că pentru a avea un job bun trebuie să ai relații. Sunt foarte puțini cei care reușesc doar pentru că sunt bine pregătiți în profesia lor. Din păcate evoluția locurilor de muncă nu reprezintă ceva care poate fi apreciat, ea presupune să muncești mult ,,aproape ca un sclavˮ pe un salar minim pe economie și într-un mediu stresant, neplăcut și nesănătos. 

Problemele sunt destule și dacă ar fi să le luam în serios am înțelege de ce oamenii angajați se complac la jobul pe care îl au deja, deși se află într-o situație care nu le place, pentru că salariul este destul de mic și munca grea. Ei se tem să schimbe ceva, se resemnează și trăiesc cu speranța că într-o zi lucrurile se vor schimba, poate vor fi promovați și vor avea un salariu mai mare. Din păcate ajung să se plafoneze, să fie dezamăgiți, triști, fără chef de viață, deși poate erau niște oameni spirituali altădată, dar care din păcate s-au schimbat, nu mai au respect de sine și încredere în ei.