Proprietarii azilelor private cer schimbarea sistemului. Cât plătește statul pentru îngrijirea unui beneficiar

8 iulie 2026 10:50

Proprietarii centrelor private pentru vârstnici cer modificarea modului în care sunt finanțate serviciile sociale și susțin că actualul sistem îi lasă fără soluții pe mulți pensionari. Reprezentanții azilelor afirmă că, deși statul plătește sume importante pentru beneficiarii trimiși în centre private, numeroase familii nu își permit costurile de îngrijire, iar accesul la căminele de stat este extrem de limitat.

Cât plătește statul pentru îngrijirea unei persoane într-un azil privat / foto: Shutterstock

Potrivit Patronatului Furnizorilor Privați de Servicii Sociale (PFPSS) și Asociației Directorilor Instituțiilor pentru Vârstnici (ADIV), statul achită în prezent între 8.000 și 9.000 de lei pe lună pentru fiecare persoană găzduită într-un centru privat cu care are contract.

Reprezentanții celor două organizații spun că un studiu de fundamentare arată că un centru privat poate funcționa legal cu un cost minim de aproximativ 6.100 de lei pe lună pentru fiecare beneficiar, fără a lua în calcul profitul.

Aceștia atrag atenția asupra diferenței dintre costurile reale și veniturile majorității pensionarilor. În condițiile în care pensia medie este de aproximativ 2.800 de lei, iar pensia medie pentru limită de vârstă ajunge la circa 3.100 de lei, mulți vârstnici nu își permit un loc într-un centru privat, dar nici nu îndeplinesc condițiile pentru a fi primiți într-un cămin de stat.

„Căminele publice sunt rezervate, prin criteriile de admitere, în principal persoanelor fără venituri și fără susținători — iar locurile sunt oricum ocupate integral, cu liste de așteptare de ani de zile. Rezultatul este un gol de acces fără nicio ieșire legală: omul cu pensie între 3.000 și 6.000 lei este prea «bogat» pentru a intra în sistemul public, dar de două ori prea «sărac» pentru costul real al unui centru privat conform. Această nevoie nu dispare. Dacă legea nu îi oferă o soluție accesibilă și monitorizată, ea se mută inevitabil către operatori care «se descurcă» prin improvizație, în afara oricărui control. Exact acest fenomen trebuie prevenit”, arată cele două organizații, potrivit știrileprotv.ro.

Ce modificări cer reprezentanții azilelor private

Furnizorii de servicii sociale susțin că principala problemă nu este reprezentată de tarifele practicate, ci de standardele actuale privind infrastructura, personalul și obligațiile administrative, despre care spun că au crescut considerabil costurile de funcționare.

Potrivit acestora, normele de siguranță ar trebui păstrate, însă centrele ar trebui să poată oferi mai multe niveluri de servicii, astfel încât familiile să poată alege variante adaptate bugetului de care dispun.

„Nu cerem eliminarea obligațiilor de siguranță, ci soluții tehnice echivalente și măsuri compensatorii, adaptate realității fondului construit. Înțelegem că se pregătesc din nou măsuri imediate. Cerem un singur lucru elementar: înainte de a le adopta, consultați-i pe cei care furnizează efectiv aceste servicii, legal, de zeci de ani. Este esențial ca experiența din 2024 să nu fie repetată. Miza este națională. Dacă centrele private continuă să iasă din sistemul licențiat, zecile de mii de persoane dependente îngrijite de ele nu au unde să meargă: spitalele sunt suprasolicitate și nu sunt locul potrivit pentru îngrijirea de lungă durată, iar sistemul public de cămine este, potrivit tuturor datelor, la capacitate maximă, cu liste de așteptare de ani de zile.

Fiecare centru închis înseamnă oameni dependenți mutați pe paturi de spital — la costuri mult mai mari pentru stat — sau lăsați pe mâna unor îngrijitori pe care nu îi autorizează, nu îi controlează și nu îi vede nimeni”, au transmis reprezentanții PFPSS și ADIV.

Cele două organizații solicită, printre altele, suspendarea adoptării unor noi măsuri restrictive până la consultarea furnizorilor privați, recalibrarea standardelor minime de funcționare, introducerea mai multor niveluri de servicii, dar și aplicarea principiului „banul urmează beneficiarul”, astfel încât persoanele care beneficiază de sprijin financiar din partea statului să își poată alege singure centrul în care vor să fie îngrijite.

Mai multe