Remember. Eroul martir Marius Buteică

În evenimentele halucinante, petrecute în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 la Aeroportul Otopeni şi-au pierdut viaţa 48 de persoane, lăsând în urmă tot atâtea familii îndoliate. Despre eroul Marius Buteică se ştie că a fost de serviciu în acea zi fatidică şi că a murit în baia de sânge de pe aeroport. El a fost singurul martir omorât prin tortură sadică... De 25 de ani există suspiciunea că a fost ucis de unii colegi de muncă din secţia în care Marius lucra.

Student la Facultatea de Aeronave din Bucureşti şi mecanic de sol la Compania Tarom, Marius Emanoil Buteică este unicul erou martir în Revoluţia din Decembrie 1989, ucis prin tortură, la locul de muncă pe Aeroportul Otopeni. Oricine vine să-i aprindă o lumânare la mormânt este impresionat de inscripţia scrisă de familie pe aripa de avion, care-i veghează somnul de veci, unde se menţionează acest lucru : Eroul martir a fost ucis prin tortură sadică, iar asasinii încă n-au fost pedepsiţi.

Un presentiment în dimineaţa zilei de 23 decembrie

...În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, Marius, un tânăr model prin hărnicie şi punctualitate la serviciu şi la facultate, era foarte îngrijorat. Pentru prima dată a întrebat-o pe mama lui dacă este bine să plece la Aeroport. Aceasta l-a sfătuit să meargă, pentru că în acele zile tulburi va fi nevoie de el la serviciu. Şi a plecat. Din acest motiv, din acea dimineaţă, mama lui îşi reproşează, clipă de clipă, că l-a încurajat să meargă la serviciu. 

În zilele de 23 şi 24 decembrie, Marius căra morţi...

Din dimineaţa zilei de 23 decembrie, zile în şir, părinţii n-au mai ştiut nimic de fiul lor. Ei au sunat la Aeroport să afle ce se întâmplă acolo, pentru că Marius n-a ajuns acasă. Aşa au aflat de la colegi că fiul ei a fost văzut în zilele de 23 şi de 24 decembrie cărând morţi în incinta Aeroportului Otopeni. Apoi, tăcere... Nimeni nu l-a mai văzut. Disperaţi, temându-se de o nenorocire, părinţii lui Marius au pornit să-l caute la diferite spitale.

Constatări la morga Institutului Medico-Legal Vitan Bârzeşti

În cele din urmă, părinţii eroului au aflat, în ziua de 27 decembrie, că Marius era depus la  morga Institutului Medico-Legal Vitan Bârzeşti. Copleşiţi de durere, au vrut să ajungă cât mai repede 

în sala unde erau aduşi tinerii împuşcaţi. Aşa cum a mărturisit şoferul care a transportat morţii la morgă, Marius a fost ultimul decedat din lotul otopeni, transportat la morgă. În toată această nenorocire, părinţii au fost mulţumiţi că l-au găsit...

Putea să fie aruncat într-o groapă comună ...

În urma unor investigaţii, familia a aflat că Marius şi alţi morţi din incinta Aeroportului Otopeni erau programaţi să fie aruncaţi în seara zilei de 26 decembrie, într-o groapă comună, pregătită la Cimitirul Ghencea. Şoferul care urma să-i transporte acolo a constatat că nu are suficientă benzină pentru a ajunge la Cimitirul Ghencea. În acelaşi timp, în oraş se trăgea insistent şi camionul încărcat cu  „victime” n-a mai plecat. În ziua următoare, s-a  hotărât ca morţii respectivi să fie transportaţi la Institutul Medico-Legal Vitan Bârzeşti.  

Unii împuşcaţi, suspectaţi că sunt terorişti

Căutându-şi fiul în morga Institutului Medico- Legal, părinţii eroului au intrat în grabă într-o încăpere în care mulţi tineri împuşcaţi erau aşezaţi în sicrie sau pe ciment. Aveau faţa măslinie, erau îmbrăcaţi cu salopete negre, iar pulpele picioarelor erau sfârtecate de gloanţe. În câteva clipe, cadrele medicale ale institutului i-ai rugat pe cei care au pătruns în acea încăpere să plece repede, pentru că „nimeni nu are voie” să pătrundă în acea cameră mortuară. Pe hol, cei care au văzut priveliştea macabră, spuneau că aceşti morţi sunt teroriştii veniţi din străinătate cu un avion special, care a însoţit aeronava prezidenţială  care-i aducea în ţară pe soţii Ceauşescu, după ultima lor vizită oficială. .

Numărul 172...Remember

Când a fost depus la morgă, Marius  purta hainele cu care a plecat de acasă în dimineaţa zilei de 23 decembrie; în mod surprinzător însă, avea ciorapii rupţi la călcâie. Sursele care au avut curajul să vorbească, cred că mecanicul lor la sol a fost hăituit până când a fost prins, că a mers în ciorapi multă vreme în incinta Aeroportului şi că a fost schingiuit în garajul pompierilor din Aeroport. De asemenea, Marius purta doar un pantof, avea la gât medalionul de aur dăruit de părinţi când el a împlinit vârsta de 20 de ani. În buzunare avea o bancnotă de 10 lei, bilete de transport şi o iconiţă cu Maica Domnului. Pielea de pe frunte era foarte arsă pe trei porţiuni, urechile erau arse de asemenea, la fel şi degetele mâinilor între care i s-au pus mai multe ţigări aprinse, care au ars mocnit până i-au ars pielea. Călăul a considerat că nu l-a pedepsit destul şi i-a rupt mâna dreaptă deasupra cotului,  iar piciorul stâng a fost rupt deasupra genunchiului. Pe corp, din loc în loc, pielea era arsă şi cu mucuri de ţigară, după forma arsurilor vizibile pe tegument

Pe pântec însă, era înregistrat cu un creion chimic Numărul 172.

După ce a fost omorât prin tortură, Marius a fost aruncat după uşa

autoliftului (camionul cu prelată cu care se transportă bagajele călătorilor la aeronavele ce urmează să decoleze de pe aeroport). În mod strategic, Marius a fost aşezat sub un grup de tineri ucişi, veniţi de la Câmpina să „apere” aeroportul. Familia a aflat că ucigaşii au vrut să fie siguri că, persoanele care au acces la prelata autoliftului, nu-l vor descoperi prea repede pe fiul lor şi, de aceea, au ascuns victima torturată sub alte trupuri. 

Familia a mai aflat ...

Înainte de tragedie, Marius a avut un conflict cu un coleg, din echipa de întreţinere a avioanelor, suspectat de colegii de echipă că este ofiţer sub acoperire. Marius l-a întrebat pe acesta : „Câţi bolovani ai pe umeri?” Apoi i-a reproşat acestuia că, deşi avea cea mai mare categorie de salarizare (a VII-a), nu ştia să monteze un nit la avion. În urma discuţiei, „specialistul”, cum îl numeau colegii pe acela care avea leafa cea mai mare din echipă, l-a ameninţat pe Marius: „De mâna mea ai să mori!”

În cele patru caiete jurnal, studentul Marius povesteşte diferite aspecte din viaţa de fiecare zi de la locul de muncă.

La cumplita crimă au participat cel puţin două persoane

Cu ocazia unor investigaţii făcute de familia,  s-a ajuns la concluzia că la cumplita crimă au luat parte două, chiar trei persoane. Marius avea o înălţime de 1,90 m. Deşi nu era o persoană solidă, pentru ca trupul lui Marius să fie ridicat şi aruncat în autolift (situat la o înălţime de doi metri), trebuia să participe două persoane, iar a treia să împingă trupul inert al mecanicului în cabina autoliftului.

Alte semne de întrebare

În  acele zile fierbinţi, Marius a asistat la atâtea tragedii pe Aeroportul Otopeni şi era un martor incomod pentru posteritate. În acest caz, un glonte l-ar fi adus la tăcere, dar...

În iunie, la şase luni de la deces, când a fost exhumat pentru noi investigaţii, în mod surprinzător, sângele lui Marius era fluid şi i-a inundat toată faţa, când i s-a desprins pânza mortuară de pe obraz. Această constatare i-a surprins pe medicii legişti. În trupul lui Marius s-a găsit un singur glonte în şoldul stâng, glonte care a pătruns prin haina dusă la Tribunal pentru investigaţii.

Întrebări care ar putea primi răspuns

De ce unii colegi de muncă l-au torturat pe Marius ?

Se crede că acele chiştoace de ţigări, aruncate frecvent pe mormântul martirului,  provin de la persoana care i-a ars pielea şi cu mucuri de ţigară .

Chiar dacă frica s-a cuibărit în sufletele românilor, martori oculari la cumplitele drame din decembrie 1989, există modalităţi ca  părinţii lui Marius Buteică să afle cine a fost călăul principal şi câţi l-au ajutat.

Supravieţuitorii masacrului petrecut pe Aeroportul Otopeni relatau presei că militarii din dispozitivul de pe aeroport au tras şi în camionul care aducea angajaţii aerogării din oraş la locul de muncă. Aceleaşi surse susţineau că pe aeroport s-a tras şi în militarii veniţi de la Câmpina, chemaţi să apere aeroportul, pentru că au fost confundaţi cu... teroriştii.     

De 25 de ani, familia păstrează tradiţia

La mormântul lui Marius găseşti, ca de obicei, candela aprinsă, flori, un brad împodobit ca acasă, aşezat lângă cele două bănci, unde stau adesea părinţii, rudele şi câţiva prieteni, care-i veghează martirului odihna de veci. Buchetele de flori proaspete sunt aşezate lângă cruce, iar beteala roşie flutură în fiecare an şi aminteşte de  picăturile de sânge împrăştiate din trupul lui Marius în ziua fatidică. În familia Buteică rana despărţirii prin moarte nu s-a cicatrizat prin trecerea timpului.

Cine are curajul să spună adevărul ?

Investigaţiile familiei privind moartea lui Marius, Aspi, cum îl răsfăţau prietenii, continuă cu forţe proprii. Cine are curajul să ajute şi să spună adevărul acestei familii care nu-şi  mai găseşte liniştea de 25 de ani?