România, una dintre puținele țări din Uniunea Europeană care nu colectează plasmă pentru fracționare

România este, în anul 2021, una dintre puținele țări din Uniunea Europeană care nu colectează plasmă umană pentru fracționare. După cum s-a demonstrat deja în crizele imunoglobulinei din anii 2017 și 2018, acest lucru pune în pericol accesul la tratament al pacienților români, iar în viitor această situație precară se poate agrava, se arată în raportul „Plasmă pentru România – Soluții fezabile și modele internaționale”, publicat de Observatorul Român de Sănătate.

„Țara noastră trebuie să acționeze urgent pentru a dezvolta capacitatea locală de colectare și fracționare a plasmei, astfel încât să fie capabilă să își îndeplinească obligația de a asigura accesul pacienților la tratamentele derivate din plasmă. Pentru o soluționare rapidă se poate implementa un program pilot, așa cum propune acest raport, care să se axeze pe colaborarea autorităților publice cu mediul privat, care poate să asigure infrastructura necesară”, a declarat Florin Hozoc, specialist în sănătate și donatorul echipamentelor de plasmafereză pentru colectarea plasmei convalescente anti-COVID-19.

Colectarea locală a plasmei pentru fracționare este un domeniu în care România nu a reușit să construiască o strategie care să includă o legislație coerentă, infrastructură, proceduri și un bazin de donatori care să asigure necesarul de plasmă.

„Legislația românească nu conține suficiente reglementări cu privire la procesul de colectare a plasmei pentru fracționare, precizând doar care sunt instituțiile responsabile de organizarea acestor acțiuni și criteriile de eligibilitate pentru donatori. Totodată, centrele de transfuzie nu sunt acreditate conform normelor europene, nefiind astfel capabile să colecteze plasmă pentru fracționare. Statul singur s-a dovedit un slab manager în ceea ce privește colectarea plasmei”, a adăugat Florin Hozoc.

Conform Misiunii de Audit pentru Sistemul Transfuzional din România din anul 2017, citată de autorii raportului „Plasmă pentru România”, experții DG SANTE din cadrul Comisiei Europene au recomandat atunci „o reorganizare totală a sistemului de transfuzie sanguină din România”.

Raportul Observatorului Român de Sănătate menționează necesitatea creării unui plan de investiții pe termen mediu (5 ani), care să aducă sistemul la standardele și legislația impuse de Uniunea Europeană (UE). Mai mult, raportul accentuează nevoia imediată de renovare și dezvoltarea infrastructurii transfuzionale, de la centrele propriu-zise la dotarea acestora cu echipamentul necesar.

Informatizarea sistemului este un alt punct important atins de raport, iar ea trebuie realizată urgent, pentru a asigura trasabilitatea sângelui și a componentelor sanguine și pentru a evita „probabilitatea ridicată a unei sau a mai multor erori fatale”.