Românii care luptă împotriva Statului Islamic: "Nu am venit aici să mor. Am venit să fac ceva"

Pe un acoperiş pe jumătate bombardat, românii Armanchi şi Rubar par să fie împăcaţi cu alegerea făcută. S-au alăturat gherilelor pentru a lupta contra Statului Islamic. Nu câştigă nimic, dimpotrivă, au venit până în Siria pe banii lor. Reporterul “Adevărul”, Mircea Barbu, a petrecut două săptămâni alături de forţele kurde în Irak şi Siria.

Antrenamentul e sumar. Durează, în cele mai bune cazuri, o săptămână, la „Academia din Rojava”, un centru de antrenament de pe partea siriană a Kurdistanului. Acolo, voluntarilor li se prezintă sumar armamentul şi au ocazia să tragă câteva focuri înainte de a fi aruncaţi în luptă. Câteva zile de ideologie marxistă şi explicaţie a contextului istoric - şi kurzii consideră că luptătorii sunt pregătiţi să se ia în piept cu Statul Islamic. Cei mai mulţi voluntari străini, printre care şi cei doi români, nu sunt de acord cu ideologia de stânga a mişcării. „Nu sunt adeptul acestei ideologii şi nu mă identific deloc cu ea. Sunt aici ca să lupt împotriva Statului Islamic, nu să fiu îndoctrinat”, susţine Armanchi (românul de 18 ani botezat astfel de kurzi). Opinia sa e împărtăşită şi de Ruben, celălalt român botezat de kurzi Rubar.

Însă nu toţi voluntarii au ocazia să lupte din primele zile. Petrec săptămâni bune înainte să vadă o luptă reală. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu românii. Ei au insistat să participe activ în prima linie. În nopţile cele mai lungi, tânărul Armanchi avea impresia că orice zgomot „e un atac din partea Daesh” (n.r.- numele arab al grupării Statul Islamic). Extenuat după zeci de ore petrecute în tranşeele din prima linie, acesta îşi ruga colegul să păzească „doar pentru câteva clipe”, cât să poată închide ochii şi să aţipească în zgomotul rafalelor de mitralieră. „Nu am venit aici să mor. Am venit să fac ceva. Dar dacă va fi să mor, atunci asta e!”, spune Armanchi. Rubar a simţit pe pielea lui ce înseamnă să te afli la un pas de moarte, chiar în urmă cu câteva zile, când comandantul unităţii din care făcea parte a călcat pe o mină improvizată, ascunsă în nisipul fin. Totul s-a întâmplat la numai câteva minute după ce el însuşi trecuse pe aceeaşi potecă.

Toţi luptătorii străini aflaţi pe frontul din Siria sunt voluntari. Îşi plătesc singuri transportul şi o mare parte din echipament. „Nu suntem plătiţi. Din contră, o bună parte din echipament mi l-am cumpărat singur sau l-am obţinut cu eforturi deosebite odată ajuns aici”, susţine Rubar. Nici hrana nu e cine ştie ce. Orez fiert, câteva lipii şi mult ceai îndulcit constituie masa de seară a voluntarilor străini şi a kurzilor, deopotrivă.

În ciuda lipsurilor, românii par să accepte cu greu o posibilă întoarcere în ţară. „Va fi greu să revin acasă. Îmi doresc foarte mult să rămân în Irak şi să mă stabilesc aici”, susţine Armanchi. Familia lui Rubar nu ştie că se află pe frontul din Siria. „Eu vreau să revin acasă. Acolo mă simt cel mai bine. Dar mai este mult de lucru aici până să mă gândesc la o întoarcere”.

ISIS - teroriştii care au îngrozit planeta

Cea mai temută și mai puternică organizație teroristă din acest moment nu are un trecut îndelungat. Lumea a auzit despre Statul Islamic în Irak și Siria (ISIS) în iunie 2014, după demararea unei ofensive-fulger în Irak. În câteva zile, teroriștii – adepți ai Jihadului, războiul sfânt pentru impunerea bazelor fundamentaliste ale islamului în fața oricăror alte religii – au capturat aproape în totalitate partea de nord a Irakului, inclusiv orașul Mosul, al doilea ca mărime din țară. Cucerirea Mosulului a însemnat și declararea unui „califat islamic”, visul jihadiștilor, care speră să conducă lumea arabă cum au făcut-o Profetul Mahommed și primii săi urmași.

În toamnă, americanii au anunțat o ofensivă aeriană asupra Statului Islamic. Ei au înființat și conduc o coaliție împotriva jihadiștilor, formată din Canada, Marea Britanie, Qatar, Arabia Saudită, Kuweit și Iordania. Raidurile aeriene s-au dovedit însă insuficiente, iar Statul Islamic continuă să controleze porțiuni vaste din Irak și din Siria. Singura rezistență în fața teroriștilor este asigurată în prezent de kurzi, atât prin armata lor regulată, cât și prin numeroase grupări paramilitare și batalioane de voluntari.