S-a „născut” cel mai nou muzeu din țară, Muzeul Național „Brătianu” de la Florica

Cel mai nou muzeu național a fost înființat, miercuri, 15 ianuarie, când Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind înfiinţarea Muzeului Naţional "Brătianu", cu sediul în Vila Florica din Ștefănești Argeș. Considerată o adevărată „Mecca a liberalilor”, complexul de la Florica a fost vatra familiei Brătianu, cu cei doi mari exponenți ai săi: IC Brătianu și fiul său, Ionel Brătianu.

După lupte seculare ce au durat câțiva ani, soarta conacului Brătianu de pe moșia Florica din localitatea Ștefănești, Argeș, pare a se fi decis într-un sens benefic acestui adevărat monument al istoriei noastre. Miercuri, Klaus Iohannis a semnat legea prin care acesta este transformat în Muzeul Național „Brătianu”, lucru ce va intra efectiv în vigoare de la 1 februarie 2020. "Se înfiinţează Muzeul Naţional 'Brătianu” ca instituţie publică de importanţă naţională cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii, cu sediul în imobilul Vila Florica (ansamblul conacului Brătianu-Florica), situat în localitatea Ştefăneşti, judeţul Argeş. Activitatea muzeului este finanţată din subvenţii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi din venituri proprii. Muzeul este condus de un manager desemnat prin ordin al ministrului Culturii în urma unui concurs de proiecte de management. Organizarea şi funcţionarea muzeului sunt reglementate de prevederile Legii muzeelor şi colecţiilor publice", prevede actul normativ. Potrivit expunerii de motive a legii, „înfiinţarea Muzeului Naţional ”Brătianu” ar face un serviciu tuturor românilor, aceştia având astfel posibilitatea de a putea aprofunda cunoaşterea importanţei familiei Brătianu în dezvoltarea României".

Ansamblul de la Florica a început să fie construit în 1858, de IC Brătianu

Ansamblul de clădiri a fost ridicat treptat, începând cu 1858, pe moșia de la Florica a lui IC. Brătianu, parte a moștenirii primite de la părintele său, stolnicul Constantin Brătianu, el cuprinzând în faza lui finală, clădirea propriu-zisă de locuit – Vila Florica – capela funerară unde sunt înmormântați o bună parte dintre membrii familiei – alte clădiri cu funcțiune de fermă, cramă, un parc deosebit, ce o atrăgea acolo pe însăși Regina Maria, un mic observator astronomic și chiar o gară, actuala Gară Ștefănești. Numele de Florica nu i-a fost dat întâmplător, primul născut dintre cei 8 copii ai lui IC. Brătianu și ai soției sale, Pia Brătianu, numindu-se Florica. Din păcate, ea a murit la vârsta de doar 3 ani. În amintirea acesteia, conacul și moșia au primit numele ei. Înflăcărat pașoptist, susținător al alegerii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, dar apoi constestatar al acestuia, artizan al aducerii Prințului Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pe tronul Principatelor Române, fondator al Partidului Național Liberal și lider al celui mai longeviv guvern liberal, 1876-1888, ce a patronat, printre altele, obținerea independenței României, dar și ridicarea țării la rang de regat, în 1881, cel supranumit „Vizirul” a avut șansa ca unul dintre fiii lui să-I ducă moștenirea politică mai departe, ba chiar să o sporească. Ion IC Brătianu, mai simplu, Ionel Brătianu, pentru a nu fi confundat cu ilustrul său tată, s-a născut și a crescut la moșia de la Florica, devenind, la rândul lui, unul dintre cei mai importanți oameni politici  - poate cel mai important – din istoria modernă a țării, fiind de cinci ori prim-ministru și cel care a condus în mare parte din timp guvernul României în greul refugiu de la Iași, în timpul Primului Război Mondial, la capătul căruia s-a putut împlini, însă, visul secular al întregirii țării prin realizarea României Mari. Conacul de la Florica a fost, prin urmare, depozitarul unor fascinante povești de familie, dar și de politică, încă de prin 1870 el devenind loc de pelerinaj și de taină al altor mari politici români, dar și al capetelor încoronate ale țării. Cu toții veneau aici, semn al respectului acordat familiei pe care marele istoric Nicolae Iorga o numea - cumva, cu invidie -  „dinastia de Argeș”, adevărata familie domnitoare a României.

În 2017, statul român a cumpărat vila de la urmașii Brătienilor

După impunerea comunismului în țară, lucrurile au luat o altă turnură, una tragtică, mai ales în primii ani, de stalinism. De exemplu, mii și mii de cărți din impresionanta colecție a Brătienilor au fost aruncate în foc, numărul lor întreținând săptămâni la rând vâvătăile mistuitoare de cultură și memorie. De altfel, În anul 1948 conacul este naţionalizat, iar proprietarul este arestat. Clădirea cade în paragină după ce este folosită ca sediu pentru refugiaţii greci ai lui Marcos Vafeiadis, fost prim-ministru comunist al Greciei, după înfrângerea acestuia de către forțele democrate, în cadrul războilui civil grec din perioada 1946-1949. După 1970 intră în vizorul gospodăriei de partid, este restaurată şi remobilată pentru a deveni „casă de oaspeţi". În anul 1990 Ministerul Culturii hotărăşte realizarea Centrului de Cultură „Brătianu", iar după anul 2003 este administrată de Consiliul Judeţean Argeş. În 2013 a fost retrocedată unor urmași ai familiei Brătianu, pentru ca în noiembrie 2017, după negocieri îndelungate, dar fructuoase, statul român, prin Ministerul Culturii, și-a exercitat dreptul de preempțiune cumpărând Conacul Brătianu cu aproape 2 milioane de euro. Acum, iată, s-a realizat pasul decisiv pentru transformarea sa în Muzeu Național, o mică, dar necesară recuperare a memoriei și activității celei mai importante familii de politicieni pe care această țară a dat-o lumii. Mai rămâne, însă, dacă autoritățile tot vor să-și arate respectul față de dinastia Brătianu, problema casei lui Ionel Brătianu de lângă Piața Amzei din București, fost sediu, zeci de ani, al Așezământului Cultural Brătianu, casă căzută, însă, într-o paragină de neiertat și-o nepăsare a statului care nu se potrivește deloc cu declarațiile pompoase de la cine știe ce ocazii festive. Poate nu peste multă vreme vom putea afla că imobilul în care Ionel Brătianu a trăit în Capitală între 1911 și până la moartea lui, în 1927, va avea șansa celui al familiei, de la Florica. Sau nu.