Savanţii închisorilor: Pasaje din cărţile lui Gigi Becali şi Cristi Borcea
Serialul colegilor de la Adevărul continuă şi marţi. Oamenii de ştiinţă din penitenciare vor să îndeplinească condiţiile necesare eliberării înainte de termen sub control judiciar, iar cum produsul finit, lucrarea în sine, nu prea contează, "operele" sunt cărţi plagiate sau scrise în bătaie de joc.
Legile din România spun că un deţinut îşi poate reduce pedeapsa cu câte 30 de zile pentru fiecare carte scrisă în penitenciar şi considerată lucrare ştiinţifică. Are nevoie de recomandarea unui profesor universitar şi de o editură care să-l publice. Între coperţile cărţii poate să fie orice, pentru că legea e incompletă şi nu desemnează pe nimeni care să hotărască dacă respectiva carte este sau nu o lucrare ştiinţifică.
Gigi Becali - cum se scrie o carte cu poze
Gigi Becali a scris în închisoare patru cărţi, graţie cărora s-a întors în libertate cu trei luni mai devreme. Este el însuşi şocat de această postură: „Dacă mi-ar fi spus cineva în tinereţe că voi scrie o carte, l-aş fi considerat nebun. Ideea că eu aş putea să stau ore întregi cu pixul în mână în faţa unor foi de hârtie mi s-ar fi părut o glumă proastă“. Şi totuşi, pentru că legea îi permite oricărui deţinut din România să se transforme peste noapte în om de ştiinţă, Becali a luat pixul în mână şi a scris: „Aşa, tată, să pornim la drum“. Este una dintre puţinele propoziţii pe care le-a aşternut în prima sa operă, „Becali şi Steaua“, pentru că, odată pornit la drum, Gigi a cam lăsat pixul jos şi s-a hotărât să umple cele 263 de pagini ale cărţii cu poze, facsimile de ziar şi frânturi de text copiate din „Gazeta Sporturilor“.
Spre final se ajunge la dezacorduri grosolane şi la istorisirea expeditivă a unor meciuri obscure: „Vizitatorii din Norvegia avea o singură victorie din şase meciuri în cupele europene. Chipciu a punctat în minutul 21, Latovlevici a făcut-o în 37 şi ecuaţia calificării a fost rezolvată“. Toate acestea – sub înaltul patronaj al lui Friedrich Nietzsche, din care se citează la începutul lucrării.
Coruptul care detestă corupţii
În a treia carte, „Becali şi politica”, Gigi scrie cam tot ce-i trece prin cap: despre familie, democraţie, corupţie, homosexuali, reţele sociale şi, bineînţeles, despre el: „Am fost de mic un lăudăros, oricât a încercat mama mea să mă corecteze. (...) Lăudăroşenia a crescut când vedeam cât bine am făcut şi că nu mă laudă nimeni. Şi uite aşa, mă lăudam singur“.
Articolul integral pe Adevarul.ro