Tatăl unui ministru comunist, băiatul bun la toate la cârciuma lui I.L. Caragiale din Buzău

În 1894, I.L. Caragiale își încerca din nou norocul în negustorie, concesionând așa-numitul Restaurant al Gării din Buzău. Tentativa s-a sfârșit dezastruos financiar, după numai un an. Timp suficient însă ca în localul lui nenea Iancu să lucreze ca băiat de prăvălie un anume Ștefan Stănescu. Numele n-ar spune nimic dacă n-ar fi fost vorba de tatăl Suzanei Gâdea, cea care va deveni, peste ani, în regimul comunist, ministru al Educației și Învățământului, apoi „șefa culturii” ceaușiste, ca preşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste.

În toamna anului 1894, I.L. Caragiale îşi scrisese deja majoritatea marilor lui comedii, “O scrisoare pierdută”, “O noapte furtunoasă” şi “D’ale carnavalului”, fiind deja aureolat cu nimbul de mare scriitor. Avea 42 de ani şi i se deschisese şi gustul pentru negustorie. Trecuse deja prin două încercări nereuşite de a deschide şi a face bani din localuri, ambele în Bucureşti. Prima oară, în 1893, cu “Berăria Gabroveni”, a doua, în prima parte a anului 1894, cu “Berăria Academică Bene Bibenti”, din strada Sf. Nicolae- Şelari nr. 2. “Grecul”, cum era poreclit Caragiale, nu se descurajează, astfel că, în 15 noiembrie 1894, împreună cu cumnatul său concesionează restaurantul gării din Buzău, un local situat, de fapt, peste drum de gara propriu-zisă.

Caragiale s-a mutat acolo cu Alexandrina Burelly, soţia sa, mamă a patru dintre cei cinci copii ai lui. Din cartea scriitorului Nicolae Peneş, “Caragiale, comersant la Buzău”, aflăm că băiatul bun la toate în cârciuma lui nenea Iancu era un anume Ştefan Stănescu: “Omul de încredere al lui Caragiale în respectiva afacere şi care se ocupa de aprovizionarea restaurantului era nimeni altul decât tatăl viitorului ministru al culturii, Suzana Gâdea. Se numea Ştefan Stănescu şi avea, la data respectivă, 19 ani. La plecarea în cătănie, Ştefan Stănescu avea asupra lui un “certificat de bună purtare”, dat de I.L. Caragiale”, scrie Nicolae Peneş.

Suzana Gâdea a fost șefa culturii ceaușiste timp de un deceniu

Afacerea buzoiană s-a încheiat prost, după doar un an, clienții autorului „Nopții furtunoase” dovedindu-se răi-platnici, în timp ce Caragiale era generos inclusiv cu scandalagiii pe care adesea îi îmbuna oferindu-le încă o halbă cu bere. Din partea casei, se-nțelege. În plus, la acea vreme, Buzăul era un târg aproape sufocat de cârciumi și de terase, concurența fiind prea mare pentru marele scriitor. Suzana Gâdea, fiica băiatului bun la toate al lui Caragiale, avea să cunoască, în schimb, un destin fulminant, spre deosebire de tatăl ei. S-a născut la 29 septembrie 1919, la Întorsura Buzăului, judeţul Covasna, dar de la 6 ani s-a mutat cu părinţii în oraşul Buzău. A absolvit Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic, obţinând, ulterior, şi titlul de doctor chimist în metalurgie. În 1962, devine membră a Partidului Comunist.

În perioada iunie 1976-august 1979, este ministru al educaţiei şi învăţământului, pentru ca după aceea şi până în decembrie 1989, să fie numită preşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, cu rang de ministru, devenind, totodată, şi membru al CPEx al PCR. Din această postură a fost condamnată după Revoluţie, în martie 1991, la 2 ani de închisoare, pedeapsa fiindu-i majorată, în aprilie 1992, la 8 ani. A beneficiat, însă, de grațierea oferită de Ion Iliescu, în martie 1994, încetând din viață în 1996, la vârsta de 77 de ani.