Timişoara, 16-17 decembrie. Revoltă şi sânge

Timişoara, 16 decembrie, avea să însemne începutul sfârşitului pentru regimul comunist condus de Nicolae Ceauşescu. Şi primele lozinci scandate în gura mare şi nu pe la colţuri: „Libertate!”, „Jos Ceauşescu!” . Se cântă „Deşteaptă-te, române!”. Dar e şi ziua în care represiunea autorităţilor începe să-şi arate primii colţi sângeroşi.

Pe 16 decembrie, enoriaşii împrăştiaţi de miliţieni din jurul casei pastorului Laszlo Tokes, care urma să fie transferat într-o altă parohie din judeţul Sălaj, au revenit în număr şi mai mare. Iar cum locuinţa pastorului era în apropierea Pieţei Maria, din centrul oraşului, mulţimea începe, treptat, să ocupe piaţa. Spre ora 14.00 se strigă pentru prima oară „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!” , „Democraţie!” şi se cântă „Deşteaptă-te, române!”. Este înălţat primul drapel tricolor cu gaură în mijloc în locul stemei socialiste. Un protest de ordin religios se transformă brusc într-unul politic radical. Nici după 30 de ani nu e foarte clar cum s-a întâmplat, concret, această transformare şi cum, din maximum 100 de persoane adunate iniţial în jurul casei lui Tokes, s-a ajuns la mii de oameni care încep să aibă ciocniri violente cu forţele de miliţie şi de securitate, în timp ce scandau „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”. Deocamdată, „armele” organelor de represiune se rezumă la bastoane, jeturi de apă şi câini. Dar sunt făcute şi primele arestări, cei reţinuţi fiind încarceraţi fără nici un fel de forme legale în arestul Miliţiei şi în Penitenciarul „Popa Şapcă”. La Bucureşti, la ordinul lui Ceauşescu, se fac primele grupe operative din şefi ai Securităţii (DSS) care, la comanda generalului Iulian Vlad, se vor deplasa în oraşul de pe Bega. 

Noaptea se aşterne cu nelinişte peste Timişoara, în Piaţa Maria mai rămânând circa 1.000 de persoane, contra cărora au acţionat două plutoane de securitate şi 100 de miliţieni. Grupuri răzleţe protestează în diferite alte locuri, inclusiv în preajma unor întreprinderi importante din oraş. Se operează zeci şi zeci de arestări, motiv pentru care, a doua zi, în 17 decembrie, şi mai mulţi timişoreni ies pe străzi, inclusiv cerând eliberarea celor arestaţi. Cum Ceauşescu constată că situaţia riscă să iasă de sub control îl trimite de urgenţă la Timişoara pe Ion Coman, secretarul CC al PCR pe probleme speciale, însoţit, printre alţi ofiţeri superiori, de generalii Ştefan Guşă, şeful Statului Major şi  Victor Atanasie Stănculescu – prim adjunct al ministrului Apărării. În Bucureşti, Ceauşescu convoacă o şedinţă unde se decid măsuri drastice de înăbuşire a manifestaţiilor, inclusiv prin deschiderea focului. Era ora 17.30. Dar deja Timişoara avea prima ei victimă, Rozalia Irma Popescu, o femeie de 55 de ani, călcată de unul dintre TAB-urile care încercau să împrăştie manifestanţii. Apoi, au urmat gloanţele. Muniţia de război trasă împotriva propriului popor. Şi în Piaţa Operei, la Catedrală, în Calea Girocului, sau în Piaţa 700. În total, 72 de victime şi 253 de răniţi.