Tradiţii pentru spor şi sănătate de Florii

În Duminica Floriilor prăznuim Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, ca împărat biruitor, cu înfăţişare smerită, venind călare pe mânzul asinei, împlinindu-se astfel o profeţie făcută cu 400 de ani înainte de venirea lui Mesia.

Sărbătoarea din Duminica Floriilor este primul dintre praznicele împărăteşti, cu dată schimbătoare în cursul anului bisericesc, dedicat Intrării triumfale a Domnului în Ierusalim, înainte de săptămâna Patimilor. Anul acesta, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută în popor şi sub numele de Duminica Floriilor, este orâduită la data de 20 aprilie, cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti.

Istoricul sărbătorii

Praznicul Intrării Domnului în Ierusalim este un moment cu totul special, unicul din viaţa pământeană a lui Iisus, când El a acceptat să fie aclamat ca împărat. Întors din cetatea Efraim, Iisus a hotărât să meargă în oraşul sfânt. Potrivit profeţiilor din Vechiul Testament, Iisus şi-a pregătit singur intrarea în Ierusalim, pentru a fi recunoscut după Lege că El este Mesia, Mântuitorul lumii.

Aşa arăta Ierusalimul în timpul vieţii lui Iisus Hristos (reconstituire)

Mulţimea L-a întâmpinat cu ramuri verzi de finic şi de măslin, aclamându-L cu entuziasm: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine în numele Domnului!" Despre semnificaţia sărbătorii stau mărturie numeroase menţiuni, primele dintre acestea datând din secolul al IV-lea. Sunt vestite două mărturii referitoare la Intrarea lui Iisus în Ierusalim: o predică rostită de Sfântul Epifanie, care relatează importanţa evenimentului religios şi o mărturie a Sfântei Egeria, o pelerină din Apus care menţionează în însemnările ei de călătorie, felul în care creştinii sărbătoreau în secolul al IV-lea Intrarea Domnului în Ierusalim. Şi la acea dată, spune Sfânta Egeria, se continua tradiţia ca ramurile de salcie binecuvântate în bisericile creştine să fie împărţite credincioşilor, participanţi la slujba religioasă.

Azi: Ierusalim şi Muntele Măslinilor, în plan îndepărtat. Pe dealul respectiv există măslini foarte bătrâni, unii din vremea lui Iisus. Aşa că nu e exclus ca Mântuitorul să fi fost întâmpinat cu ramuri din aceşti arbori.

Praznicul de Florii a fost slăvit şi în predicile rostite în timp de părinţii Bisericii Creştine. La loc de cinste sunt amintiţi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Chiril al Alexandriei şi Sfântul Ambrozie. Evenimentul religios al Floriilor a fost relatat cu amănunte de cei patru evanghelişti: Ioan, Luca, Matei şi Marcu. După modelul mulţimilor din Ierusalim, care L-au întâmpinat pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin la intrarea Sa în Ierusalim, Biserica Ortodoxă a menţinut tradiţia, astfel că după Sfânta Liturghie se sfinţesc ramurile de salcie care se împart credincioşilor în Duminica Floriilor.

Simbolul ramurilor de măslin

Ramurile sfinţite de salcie pe care noi le primim în Duminica Floriilor în Biserică simbolizează biruinţa vieţii împotriva morţii. Pentru că Duminica Floriilor sau Duminica Stâlparilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr, înviat de Iisus din morţi.

Între cele două evenimente religioase există o firească legătură: pe de o parte Iisus, în ajunul Intrării Sale în Ierusalim, a săvârşit minunea înviindu-l din morţi pe prietenul Său Lazăr din Betania; în ziua următoare, Iisus a fost primit cu fast în Ierusalim, ca împărat smerit şi se împlinea astfel o proorocire menţionată în Vechiul Testament. Totodată, Intrarea Domnului Iisus în Ierusalim anticipează şi propria biruinţă asupra apropiatei sale morţi.

Să nu uităm...

Să nu uităm că mulţimea L-a primit pe Mântuitorul nostru în Ierusalim cu aceste cuvinte: "Osana Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9), iar învierea lui Lazăr era motivul principal căruia i se datora această primire însufleţită. În acelaşi timp, să nu uităm, că aceeaşi mulţime care-L slăvise, primindu-L ca pe un împărat, peste câteva zile striga, incitată de farisei şi de cărturari striga: "Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!".

Praznicul Floriilor la români

De Florii, aducem în actualitatea noastră evenimentul la care a participat Iisus Hristos în vremea propovăduirii sale pe pământ. Îl întâmpinăm pe Iisus, venit la noi călare pe mânzul asinei, cu ramuri înverzite şi cu inima deschisă şi primitoare. Iisus se îndreaptă în această zi nu numai spre Templu din Ierusalim, unde a făcut minuni, El vine şi în Ierusalimul din sufletul nostru şi aşteptăm să aducă pacea de care fiecare dintre noi are nevoie.

Procesiune de Florii la Patriarhia Română (arhiva Click!)

Ramurile de salcie, simbol al propriului nostru botez

Nu întâmplător, în Duminica Floriilor sau Stâlpărilor, purtăm în mâini ramuri de salcie ca simbol şi pentru propriul nostru botez, pentru că, în primele secole creştine, în această duminică, cei care doreau să fie botezaţi mergeau cu toţii la episcop, ca să îi ceară să fie primiţi la Taina Botezului şi să înveţe Simbolul de credinţă. Odinioară, în cinstea măritului praznic, împăraţii acordau graţieri.

„Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, cunoscută sub numele de Florii, este ca un preambul al Patimilor, dar şi ca o poartă spre Înviere, pentru că Domnul Nostru Iisus Hristos călare pe un asin, reprezintă smerenia desăvârşită pe care a adus-o Mântuitorului Iisus Hristos, în deplinătatea ei pe pământ. După Intrarea în Ierusalim şi până la Inviere se vor petrece faptele deosebite din viaţa Mântuitorului care culminează cu moartea, şi mai cu seamă cu Învierea Domnului, punctul central al operei Sale mântuitoare . Biserica rememorează toate aceste fapte prin slujbe speciale dedicate exclusiv îndurărilor chinuitoare din viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Dacă la Intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, călare pe asin, oamenii l-au întâmpinat cu osanale, cu ramuri de finic, tot aşa şi noi, impulsionaţi de duhul Sărbătorii, să aşternem în faţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos rugăciunile şi faptele bune pentru a-L primi pe Iisus Mântuitorul în sufletele noastre purificate şi curăţate mai ales în Postul Sfintelor Paşti", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie , preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu).

În ţara noastră, tradiţiile care cinstesc Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sunt numeroase în toate zonele geografice.

Tradiţii pentru spor în gospodării

De la Florii, începe ultima săptămână a Postului Paştelui, numită şi Săptămâna Mare, a Pătimirilor lui Iisus Hristos. În aceste zile, credincioşii retrăiesc evenimentele petrecute de Iisus după Intrarea în Ierusalim, de la răstignirea pe cruce şi până la Învierea Sa.

Din această zi, urzicile înfloresc şi nu mai sunt comestibile.

În vreme de furtună se pun pe foc muguri din salciile sfinţite la slujba de Florii, pentru a alunga furtuna şi grindina.

Tradiţia spune că un credincios, care se împărtăşeşte de Florii, are şansa să i se împlinească orice dorinţă. Acesta trebuie să-şi pună în gând o dorinţă, când se apropie de preot, să primească sfânta împărtăşanie.

Tradiţii pentru sănătate

Dezlegare la peşte

De Florii este dezlegare la peşte; de aceea, toate preparatele din peşte au putere de vindecare asupra celor care le prepară şi apoi le mănâncă.

Misiuni de binecuvântare

În unele zone ale ţării, în seara din ajunul Floriilor, se mai păstrează obiceiul de a participa la un pelerinaj care porneşte de la o biserică şi se încheie la o altă biserică. Procesiunea aminteşte de mulţimea venită să-l întâmpine pe Iisus la Ierusalim şi împlineşte misiunea de binecuvântare a oraşului respectiv.

Potrivit tradiţiei milenare, în ajunul sărbătorii se adună multe ramuri înmugurite de salcie şi se duc la biserică, pentru a fi binecuvântate de preot. În ziua praznicului, după sfinţirea ramurilor, credincioşii primesc ramuri de salcie sfinţită pe care le duc acasă pentru a le ocroti gospodăria de boli şi de necazuri.

Este bine ca fetele care nu sunt căsătorite să scoată zestrea afară, la soare şi s-o împodobească cu flori. Este un obicei prin care, în ziua de Florii, păstrând rânduiala Postului, tinerele se roagă Mântuitorului Iisus să le dea sănătate şi să le aducă ursitul mai repede.

Un alt obicei practicat în mediul rural spune ca sătenii să se încingă cu ramurile de salcie peste mijloc. În timp, cine respectă această tradiţie este apărat de boli şi de pagubă.

În memoria lui Lăzărel, un copil care a murit de dorul plăcintelor, în multe gospodării din toată ţara, mamele fac plăcinte cu mere pe care le împart copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani. În acest mod, ele nu vor să pătimească ca mama lui Lăzărel, un copil care a dorit să mănânce plăcinte, iar mama lui nu i-a împlinit dorinţa. Atunci, de supărare, Lăzărel a plecat cu oile la păscut; s-a urcat într-un copac să adune mai multe frunze pentru oiţele lui, dar creanga pe care s-a aşezat s-a rupt, iar Lăzărel a căzut din pom şi a murit.

În Muntenia, în ziua de Florii oamenii nu se spală pe cap, pentru că este duminica în care înfloresc pomii, şi din acest motiv, cei care nu respectă tradiţia vor încărunţi.

Astăzi sunt sărbătorite toate persoanele care poartă nume de flori.

În ziua de Florii se curăţă mormintele şi se împodobesc cu ramuri de salcie.

Vitelor li se pun în mâncare mâţişori de salcie, pentru a fi sănătoase tot anul şi pentru a face viţei sănătoşi.

Pentru sănătatea familiei, se aerisesc hainele, se termină curăţenia casei şi se stropeşte toată gospodăria cu agheasmă.

Pe ramurile pomilor fructiferi, pe butucii viţei de vie, pe stupi şi la ferestre se agaţă ramuri de salcie, pentru ca toţi membrii familiei să se bucure de prosperitate şi de sănătate. De asemenea, pe ogoare şi în grădini, se îngroapă mugurii salciei sub prima brazdă, tot pentru efectul lor miraculos, care atrage belşugul.

În timpuri îndepărtate, denumirea populară a sărbătorii provenea de la zeiţa romană a florilor- Flora. În zilele noastre, Sărbătoarea Floriilor este dedicată Intrării Mântuitorului Iisus în Ierusalim.

Prognoză meteorologică

Vremea din ziua de Florii se poate repeta în ziua de Paşti.