Tradiţii pentru spor şi sănătate în Sâmbăta Mare

3 mai 2013 16:29 Național

Ultima actualizare: 7 martie 2022 22:37

Începând cu seara Floriilor şi până-n Sfânta zi de Sâmbăta Mare, inclusiv, în toate bisericile ortodoxe se săvârşesc slujbe speciale, cunoscute sub numele de denii.

În acest răstimp, împodobit cu momente de meditaţie, în aşteptarea Învierii, rememorăm evenimentele premergătoare suferinţelor Mântuitorului nostru. De aceea, Biserica ne aduce aminte, zi de zi, momentele tensionate din viaţa lui Iisus, înainte de răstignirea Sa pe cruce: Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Lui de Apostolul Iuda.

„Săptămâna Pătimirilor se mai numeşte Săptămâna Mare pentru că în acest interval fiecare credincios poate să-şi recapituleze momentele esenţiale din viaţă, să urmărească cu mai multă atenţie rânduiala Postului şi să participe la slujbele povăţuitoare orânduite în mod special în săptămâna Deniilor. În acest mod, fiecare credincios îşi aduce prinosul de iubire şi de recunoştinţă faţă de momentele sublime din ultimele zile de viaţă pământeană ale Mântuitorului Iisus, care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a răstignit în vremea lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi a fost îngropat. După a treia zi, a urmat Învierea Sa, propovăduită de Sfintele Scripturi şi prăznuită de noi credincioşii la Sărbătoarea Sfintelor Paşti", ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti. La mormântul lui Iisus

Câtă vreme Iisus a fost în viaţă, Iosif şi Nicodim nu şi-au arătat direct simpatia faţă de Hristos. Ei ştiau că un asemenea gest i-ar fi costat foarte mult - adică excluderea lor din Sinedriu. După moartea lui Iisus, intervenţia lor la Pillat, pentru a obţine aprobarea să-l îngroape pe învăţătorul lor mort, a fost de mare ajutor . Pentru că sărmanii ucenici ai lui Iisus n-ar fi reuşit să facă pentru învăţătorul lor ceea ce au împlinit cei doi oameni bogaţi şi influenţi - Iosif şi Nicodim. După ce au coborât trupul lui Iisus de pe cruce, Nicodim a adus cu sine aproape o sută de litri de smirnă şi aloe, pentru ritualul de pregătire a trupului Său. Documentele vremii spun că nici celui mai respectat om din Ierusalim nu i se făcuse aşa o mare cinste după moarte. Ucenicii au fost uimiţi văzând că aceşti conducători bogaţi erau la fel de interesaţi de îngroparea Domnului lor. După ritualul de ungere a trupului cu mirodenii, trupul lui Iisus a fost pus într-un mormânt nou.

În acest timp, iudeii l-au căutat pe Pillat şi i-au spus: "Ne-am adus aminte că Înşelătorul acela a spus, pe când trăia, că după trei zile se va scula. Ni se pare că este bine, să porunceşti să se întărească paza la mormânt". Pillat le-a îngăduit acest lucru: "Aveţi strajă, mergeţi şi întăriţi cum ştiţi". Iar ei au întărit mormântul cu strajă şi l-au pecetluit cu piatră.

Vestea învierii

După ce a trecut Sâmbăta, când se lumina de ziuă, au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie ca să vadă mormântul. Atunci s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului coborând din cer, a venit şi a prăvălit piatra şi şedea deasupra acesteia. Cele două femei s-au apropiat de mormânt, iar îngerul le-a spus:

"Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit îl căutaţi. Nu este, că s-a sculat precum a zis; veniţi să vedeţi locul unde a zăcut. Şi degrabă mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui că s-a sculat din morţi". Dar când ele mergeau să vestească acest lucru, Iisus le-a întâmpinat şi le-a spus: "Nu vă temeţi, vestiţi fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea". Bucuroase şi emoţionate, cele două femei au plecat să ducă mesajul. Vestea Învierii lui Iisus s-a răspândit destul de repede; Pillat cel vinovat de moartea lui Iisus s-a închis în casă, iar Caiafa încerca să stabilească ordinea în rândul celor şocaţi de vestea Învierii.

Referindu-se la momentele tensionate, legate de vestea Învierii lui Hristos, părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă ne-a spus: "Soldaţii se temeau că vor fi acuzaţi că au adormit şi trupul lui Iisus a fost furat. Atunci, căpeteniile preoţilor şi arhiereii au întocmit un raport şi, după multe bâlbâieli, i-au convins să spună acest lucru". Alte veşti s-au răspândit în Ierusalim şi susţineau că în mormânt nu fusese pus un corp în carne şi oase., ci numai anumite lucruri care semănau cu un trup omenesc.

La mormântul lui Iisus, un înger cu chip de om era acolo şi le-a spus femeilor care au venit îngrijorate. "Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze!"

După aflarea veştii, femeile rostea emoţionate: "A înviat! A înviat !"

După aceea, ele au plecat de la mormânt şi- au alergat să dea vestea ucenicilor Lui".

Sâmbăta Mare este ultima zi a Postului Paştelui. În dimineaţa acestei zile se păstrează tradiţia de a merge la biserică: părinţii şi copiii pentru a se spovedi şi a primi sfânta împărtăşanie.

Acum, la spovedanie, fiecare trebuie să mărturisească preotului duhovnic greşelile făcute de la ultima împărtăşanie. Se spune că, atunci când credinciosul ascunde o greşeală în timpul spovedaniei, Dumnezeu va găsi o cale prin care acesta să fie povăţuit să se îndrepte.După împărtăşanie se continuă postul până în ziua de Paşti.

În căminele creştinilor, gospodinele fac ultimele pregătiri pentru masa sărbătorească . După ce joi au fost vopsite ouăle, în această zi, în multe zone ale ţării se sacrifică mielul, iar din carnea lui se pregătesc bucatele tradiţionale pascale: drobul, borşul de miel şi friptura. .

Tot în această zi se prepară pasca , iar ritualul preparării acesteia poate avea semnificaţii magice, spune tradiţia. Pasca poate avea forme diferite şi fiecare formă de aluat face referire fie la momentul morţii lui Iisus, fie la naşterea Acestuia.

În noaptea Învierii şi în prima zi de Paşte este bine să purtăm un obiect de îmbrăcăminte nou pentru a fi bucuroşi şi sănătoşi până la Paştele viitor.

Tot în Sâmbăta Mare trebuie să pregătim hainele cu care ne îmbrăcăm în noaptea Învierii şi în ziua de Paşti.

Copiii care n-au împlinit vârsta de şapte ani nu trebuie să postească. Credincioşii, indiferent de vârstă vor posti în funcţie de starea de sănătate, măcar trei ziel.

Sâmbătă seara, înainte de slujba Învierii, gospodinele pregătesc coşul cu bucate. Acesta trebuie dus la biserică, pentru ca preotul să binecuvânteze bucatele În coş, gospodina va pune un ştergar nou, o lumnare albă aprinsă, ouă roşii, cozonac, pască, o bucată de slănină, zahăr, făină , o ramură de busuioc, un miel figurină preparat din aluat copt şi vin.

Sâmbătă noaptea credincioşii merg la biserică să primească lumină. La ora 12, preoţii ies din biserică împreună cu toţi credincioşii veniţi la slujba Învierii să asculte Sfânta Evanghelie şi să primească lumină.

După răspândirea luminii sfinte, preotul spune: "Hristos a înviat!", iar credincioşii trebuie să răspundă :"Adevărat a Înviat!. După acest moment, slujba se continuă în biserică, până dimineaţa, la orele 4. Credincioşii vor primi Paşte după ce acesta a fost binecuvântat de preot. La plecarea spre casă, fiecare credincios este bine să ducă în căminul său lumânarea aprinsă la Înviere. Aceasta simbolizează Lumina Învierii Domnului Hristos .

Sâmbătă seara se deschid cerurile, iar sufletele rudelor decedate vin în căminul unde au locuit înainte de plecarea în eternitate. În memoria lor se împart pachete săracilor