Tradiţii pentru spor şi sănătate la Praznicul celor 40 de Mucenici din cetatea Sevastia

Cei 40 de mucenici, originari din capadochia, au fost soldaţi creştini, înrolaţi în armata împăratului roman Licinius ( 308-324)stabilită în Sevastia Armeniei. Conducătorul lor milirar, guvernatorul Armeniei, Agricola, renumit pentru ura lui îndreptată împotriva creştinilor, a aflat că 40 de soldaţi din subordinea lui sunt creştini şi nu renunţă la credinţa lor, şi nu se vor ruga niciodată idolilor. De aceea, guvernatorul i-a întemniţat şi, timp de opt zile, soldaţii au fost bătuţi cu pietre, potrivit obiceiului din acea vreme.

Pentru că această pedeapsă nu i-a convins să renunţa la credinţa creştină, guvernatorul Agricola le-a aplicat altă pedeapsă:; în acea perioadă a anului, apa lacului Sevastia era rece şi aproape îngheţată; cei 40 de soldaţi au fost obligaţi să petreacă o noapte, în apa lacului. Unul dintre soldaţi n-a suportat frigul şi a ieşit din lac, intrând în baia caldă cu care-i ademenea guvernatorul, în cazul în care renunţă la creştinism. La scurtă vreme el a murit.

Un temnicien a observat că lipseşte un soldat şi, impresionat de suferinţa condamnaţilor, a sărit în lac, în locul celui celui care a murit şi s-a declarat creştin. Sfinţii părinţi spun că, în noaptea pătimirii lor, s-au petrecut multe minuni în locul martirajului: apa lacului s-a încălzit şi gheaţa s-a topit. În acest timp, 40 de cununi strălucitoare au coborât din cer asupra mucenicilor. În ziua următoare, condamnaţii la moarte erau vii.

De aceea, guvernatorul Armeniei a hotărât să-şi ducă misiunea până la capăt: el a poruncit ca osândiţii să fie scoşi din lac, să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie lăsaţi să-şi dea sufletul pe malul lacului. Potrivit unor documente descoperite după data martirajului, petrecut prin toamna anului 303, trupurile osândiţilor au fost arse, iar oasele care au rămas neatinse de foc, s-au adunat într-o râpă a lacului. Astfel că, după moarte, creştinii au adunat aceste sfinte odoare. În timp, moaştele Mucenicilor au fost răspândite în zeci de biserici din spaţiul ortodox.

„ Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia, prin viaţa lor au demonstrat lumii întregi că dumnezeirea şi omenitatea s-au unit neschimbător şi neamestecat pe vecie, într-o singură persoană a Domnului Iisus Hristos pentru care Sfinţii 40 de Mucenici şi-au dat viaţa", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu)

Tradiţii şi datini de spor şi sănătate

De Mucenici începe Anul agrar

Sărbătoarea mucenicilor marchează începutul anului agrar, un hotar între iarnă şi vară, între zilele reci specifice babei Dochia şi vremea călduroasă din zilele Moşilor.

În tradiţia populară, în zonele rurale, în această zi plugurile tuturor gospodarilor erau adunate pe islazul sătesc şi preotul făcea o slujbă de sfinţire a apei. Cu această agheasmă se stropeau plugurile şi toate uneltele agricole. Gospodarii mergeau în procesiune pe ogoare şi fiecare plugar trasa prima brazdă pe ogorul său.

Astăzi se mai păstrează tradiţia ca ogoarele şi grădinile să fie stropite cu agheasmă, simbolul sănătăţii şi prosperităţii.

În ziua de 9 martie, se crede că Sfinţii Mucenici se întâlnesc şi participă la o procesiune de dezgheţare a pământului şi de „ slobozire" a căldurii pe ogoare şi în grădini. Vârstnicii satelor mai „bat" pământul în această zi cu bâtele spunând: Intră frig şi ieşi căldură,/ Să ne fie vreme bună/pentru plug şi arătură".

De Mucenicii se face prognoza vremii

În ziua Sfinţilor Mucenici se face prognoza vremii până la sfârşitul anului. De secole, se spune că dacă plouă în această zi, va ploua şi în ziua de Paşti. Însă, dacă tună în timpul zilei, este un semn bun, pentru că va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mai mari decât speră gospodarii

În schimb, dacă în ajunul sărbătorii este vreme rece şi îngheaţă pământul, în mod cert, va urma o toamnă lungă.

Pentru sporul în gospodărie

În Muntenia, femeile stropesc obiectele din gospodărie cu agheasmă cu ajutorul unui pămătuf de busuioc: vasele în care gătesc de post, apoi cele pentru bucatele pentru sărbătorile de familie, lucrurile de îmbrăcăminte şi proviziliile din cămară, pentru a avea hrană până la recolta următoare.

În finalul procesiunii, se tămâiază casa.

Pentru sănătate şi armonie în familie

În ziua Mucenicilor se mai împart câte 40 de nuci frumoase, în coajă, tinerilor căsătoriţi, pentru a avea o căsnicie frumoasă , iar membrii familiei să fie mereu sănătoşi. De asemenea pentru a avea spor la bani, bărbaţii mănâncă seminţe, iar unitatea de măsură este lingura: la un pahar de vin se consumă o lingură de semniţe de floarea -soarelui sau de dovleac.

Însă, în ziua Sfinţilor Mucenici, cu excepţia bucatelor care se împart în memoria rudelor decedate şi pentru bună-sporire în familie, nu se dau bani cu împrumut.

Simbolul cifrei opt

Obiceiul de a face mucenici se respectă în toate zonele ţării. Femeile pregătesc 40 de figurine din aluat, numite „sfinţişori sau mucenici", în funcţie de zona geografică. Mucenicii împletiţi din aluat dospit au forma cifrei opt şi reprezintă simbolul echilibrului cosmic. Mucenicii sunt unşi cu miere, iar deasupra se presară nucă măcinată, simbolul belşugului .

Mucenicii-simbolul soldaţilor martiri din Sevastia

În Muntenia există tradiţia preparării mucenicilor cu „zeamă". Mucenicii sunt făcuţi tot din aluat, în forma cifrei opt, apoi deasupra se toarnă un sirop preparat din apă, miere şi mirodenii. În farfurie se adaugă nucă. Figurinele din aluat sunt simbolul mucenicilor, iar siropul aminteşte de lacul îngheţat,unde creştinii au primit cununa mucenicească. După preparare, mucenicii se duc la biserică pentru a fi binecuvântaţi de preoţi, iar primele porţii de mucenici se împart săracilor, copiilor din vecini, apoi rudelor..

Tradiţia celor 40 de pahare

Bărbaţii apreciază obiceiul străvechi de a „bea" 40 de pahare de vin ( chiar 44 , după tradiţia geto-dacilor, care spuneau că au fost 44 de mucenici). Tradiţia datează din moşi-strămoşi, când se credea că „ porţia" de 40 sau 44 de pahare de vin simbolizează puterea şi vigoarea, pentru că vinul se transformă în timpul anului în sânge şi putere de muncă.