«Turbata» din Timiş poza în educatoarea perfectă

Ce sădeşti acum în mintea unui copil, cum te porţi cu el, asta vei avea mai târziu. Dacă îi spui că „are tărâţe în cap”, e „cioban”, „analfabet”, îl cerţi şi îl jigneşti în permanenţă, aşa cum făcea o educatoare din Timiş cu prichindeii de grădiniţă, vei avea un copil speriat, retras, plângăcios, cu probleme de comportament, şi un viitor adult puţin sociabil, cu frică de autoritate. Degeaba poza Monica Cermure în dascălul perfect: adevărul a ieşit la iveală.

E dovedit  că „cei 7 ani de-acasă” îţi modelează caracterul pentru tot restul vieţii. La vârste mici, creierul copiilor este ca un burete – asimilează tot felul de informaţii, de emoţii. Însă în vremurile acestea prea puţini copii mai stau acasă, cu părinţii sau bunicii, în primii 7 ani de viaţă. „Casa” s-a mutat la grădiniţă, una chiar cu program prelungit, unde cei mici petrec până la 8 ore pe zi. În aceste condiţii, ce se întâmplă acolo cu ei este extrem de important. Dacă sunt norocoşi, au o învăţătoare bună, atentă, iubitoare,  se vor dezvolta armonios. Dacă învăţătoarea de la clasă urlă la ei din te miri ce, îi jigneşte, îi terorizează, iar atmosfera e mereu una încordată, efectele sunt catastrofale.

„Copilul va acumula traume, frustrări, va dezvolta la rândul lui comportamente agresive. Poate ajunge să refuze mâncarea sau să-i scadă pofta de mâncare, poate visa urât noaptea, va ajunge să facă pipi în pat şi se va transforma dintr-un copil vesel şi plin de viaţă într-unul retras, extrem de sensibil, plângăcios. De asemenea, va căpăta o fobie de şcoală, de colectivitate, iar pe viitor, va avea frică de autoritate în general”, explică psihologul Click!, Mihaela Vintilă. 

Asemenea probleme riscă şi copiii din grupa mare de la o grădiniţă din Iohanisfeld, judeţul Timiş, acolo unde educatoarea Monica Cermure a ajuns „celebră” după ce a fost înregistrată urlând la copilaşi de 5 ani.

„Ai probleme la mansardă? Ce face mamă-ta toată ziua, se scarpină? De ce nu te bate?”, sau „Gura! La mama ta acasă să vorbeşti, nu la mine...” - acestea sunt doar câteva dintre frazele pe care le urla educatoarea în urechea micuţilor. Psihologul Mihaela Vintilă spune că tratarea unui copil afectat de o asemenea traumă se face cu multă greutate şi după numeroase şedinţe de terapie.

„Depinde de intensitatea şi durata expunerii la limbajul violent, dar şi de nivelul de sensibilitate al fiecărui copil. Prin psihoterapie, încerci să-l scapi de fobii şi să-i redai din nou încrederea, stima de sine. Fiind jignit în faţa colegilor, copilul este de două ori afectat: atât de jignirea în sine, cât şi de faptul că a fost făcut de ruşine în cadrul grupului”, mai spune specialistul.

Părinții cer pedeapsă exemplară

Părinții copilașilor terorizați de educatoarea Monica Cermure sunt șocați, după ce au ascultat înregistrarea făcută de un băiețel care avea un reportofon cusut în hăinuțe. Nici nu bănuiau prin ce traume trec micuții în timp ce erau în ”grija” educatoarei turbate. Părinții s-au mobilizat și strâng semnături pentru excluderea Monicăi Cermure din învățământ.

”Locul ei e la oi, nu la copii”, scrie mama fetiței Antonia, la care urlă educatoarea în înregistrarea audio. Mai multe familii au inițiat o petiție pe care, ieri, au semnat-o părinții tuturor copiilor preșcolari, iar oamenii sunt hotărâți să bată la pas satul și să obțină semnături de la toată localitatea.

Ei se gândesc să ceară o pedeapsă exemplară, dar și despăgubiri. Vor să ia exemplu un caz similar petrecut în Spania, despre care tocmai au aflat. Acolo, o educatoare, care a fost filmată când agresa copiii, a fost condamnată la patru ani închisoare și va plăti despăgubiri de 90.000 de euro pentru două familii care au cerut acest lucru în instanță.

Cum îţi dai seama că ceva rău se întâmplă la grădiniţă

Cel mai bun „barometru” e copilul tău. Nu e nevoie să-ţi spună neapărat că ceva e în neregulă la grădiniţă. Poate e prea mic şi nu ştie să povestească. Însă tu, ca părinte, poţi să-ţi dai seama din comportamentul lui.

„E normal ca un copil mic să plângă când e lăsat de părinte la grădiniţă, la început. Dacă, însă, el nu se obişnuieşte nici după luni de zile, ba dimpotrivă, plânge şi mai tare, refuză să se despartă de părinte, devine mai trist, se sperie şi plânge din orice, e clar că acolo se întâmplă ceva”, explică psihologul Click!. 

Dacă ai un copil mai mărişor, pune-l să-ţi povestească, la sfârşitul fiecărei zile, ce a făcut la grădiniţă, cum s-a înţeles cu doamna, dacă îi place de ea, dacă s-a jucat la grădiniţă etc.