Un român face manuale pentru liceul unde a învățat Prințul William

Paul Balogh este cofondatorul unei companii care produce material educațional digital pentru Eton College. Este unul dintre cele mai prestigioase licee din Marea Britanie, și, totodată, școala la care au învățat Prinții William și Harry atunci când erau doar niște adolescenți.

Ceea ce l-a motivat pe Paul a fost chiar sistemul educațional din România, potrivit viitorulromaniei.ro. S-a simțit neputincios încercând să îl schimbe și să îl modernizeze, iar din această frustrare s-a născut afacerea lui, pe care s-a decis să o continue la Londra. Schimbările adevărate și norocul se trag din mari frustrăi, spune el, iar dovadă stă chiar Learn Forward, compania pe care a construit-o.

„Cred că mai toate lucrurile bune pornesc dintr-o frustrare. Te apuci să faci ceva cu un elan uneori negativ în sensul că ai vrut să faci ceva anterior, nu a funcţionat aşa cum ai vrut din diferite condiţii şi la un moment dat îţi spui «La naiba, trebuie să fac lucrurile pe cont propriu!». Asta depinde şi de cum sunt structurile individuale, dar funcţionează. Am văzut de multe ori că o echipă care este faţă în faţă unei adversităţi funcţionează mai bine decât o echipă care nu înfruntă o provocare”, explică el.

Paul spune că și un lucru negativ poate fi o sursă de motivație. „«A motiva» e un cuvânt cu multe înţelesuri. Spre exemplu, poţi să motivezi pe cineva financiar, dar… Adică, dacă vrei să faci micromanagement până în pânzele albe, trebuie să ai un scop comun. Şi, uneori, un scop comun poate să însemne un inamic comun, adică să fiu mai tare decât «ăia», mereu te lupţi cu cineva. Ce vreau să spun este că poţi să construieşti lucruri pozitive pe un fond de negativitate. Spre exemplu, eu şi oamenii cu care lucrez nu prea suntem produsul sistemului educaţional din România. Suntem oarecum împotriva sistemului educaţional de aici. Dacă sistemele au intenţii, adică sunt gândite în aşa fel încât să producă un anumit tip de oameni la final, dacă te uiţi cum era educaţia făcută în perioada noastră de şcolarizare (anii 1990 şi începutul anilor 2000), rezultatul pe care sistemul educaţional îl dorea era să producă copii obedienţi, care nu ies din norma lor, care ascultă de profesori (adică nu pun întrebări) etc. Noi nu suntem produsul acestui sistem, suntem produsul unor profesori absolut excepţionali. Îmi este limpede acum că ei sunt accidente biografice, s-au întâmplat să fie în şcoli, nu este pentru că un sistem i-a promovat sau i-a pus unde sunt”, mai spune românul.

«Sistemul este gândit să producă copii obedienți»

Paul consideră că ceea ce este în neregulă cu sistemul de educație din România este faptul că nu le permite copiilor să fie curioși sau să ceară explicații. „În 2012, când, împreună cu Dinu (Cristian Dinu, cofondator Read Forward – n.r.), am zis hai să facem Read Forward, povestea a pornit dintr-o frustrare destul de adâncă. Ceea ce vedem în jur în domeniile culturii şi educaţiei nu se potrivește cu tehnologia din zilele noastre, care a avansat foarte mult într-un timp foarte scurt. Am pornit la drum cu gândul să construim un pod între aria culturii şi a educaţiei şi aria tehnologiei. Produsele educaţionale nu sunt tocmai compatibile cu tehnologia de astăzi. Dacă te uiţi la cum este construită organizarea într-un liceu, o să observi că sistemul este gândit să producă copii obedienţi, care nu pun întrebări, practic nu au o minte proprie. Printre primele lucruri care se duce naibii este instinctul de a te întreba, de a pune întrebări”, explică el.

A plecat din România de teama că nu ar putea supraviețui financiar

Întrebat de ce și-a părăsit țara natală, printre motivele invocate a fost cel financiar. „În România, dacă vrei să te ocupi de o nişă precum manuale digitale rişti să mori sufocat fiindcă nu ai destule proiecte ca să poţi supravieţui financiar. În zona educaţională, sistemul este centralizat, drept urmare orice ai vrea să faci, trebuie să treci pe la minister. Uşile sunt cumva tot timpul închise. Chiar dacă sunt edituri foarte faine, ele nu pot avea impact la nivel naţional fără să treacă pe la Ministerul Educaţiei. Asta ne-a făcut să căutăm activ o soluţie de investiţie sau de relocare într-o altă ţară, să ieşim cumva la nivel european. Am avut orgoliul să credem că totuşi ceea ce avem este un produs competitiv nu doar la nivelul României, ci la nivel european. Pornind de la asta, uitându-ne ce alte idei mai sunt pe piaţă în privinţa manualelor digitale, am văzut că stăm destul de bine, adică avem o şansă egală cu ceilalţi pe piaţa europeană. Aşa că anul trecut, am început să căutăm colaboratori în Marea Britanie, mai ales în Scoţia”, spune el.

Totuși, banii nu au fost singurul motiv, întrucât a reușit să câștige un concurs important care l-a trimis în Londra. „Între timp, s-a întâmplat un accident. În noiembrie 2014 am primit un mail de la un accelerator de business (Emerge Education) din Londra, nici nu ştiam că există acceleratoare de business specializate pe educaţie, care ne-au invitat să aplicăm la proiectul lor. Aşa că am aplicat, eram 150 de firme în competiţie. Evident, nu credeam că avem vreo şansă reală pentru că na, e Londra, competiţia este enormă, şi dacă vrei să faci ceva semnificativ pe piaţa europeană, Londra e locul cel mai bun unde să mergi, e şi poarta spre America. Londra e o oportunitate extraordinară. Ne-a fost teamă, nu am crezut că o să luăm. Am primit răspunsul final pe 13 decembrie 2014. Câştigasem”, mărturisește Paul.

În Londra are senzația de «normalitate»

A găsit în Londra ceea ce în România nu i s-a oferit: normalitatea. „Când ajungi acolo, după ce te obişnuieşti cu oamenii, cu locul, cu stilul de lucru, ai senzaţia că aşa trebuie să fie lucrurile, ai senzaţia de normalitate. Şi da, la început ţi se pare extraordinar”, explică el. Cât despre România, Paul consideră că lucrurile nu sunt atât de diferite la nivel civilizațional: „Suntem o societate europeană, în special la nivel uman, suntem foarte comparabili cu occidentalii. Avem diferenţe care ţin de educaţie, spre exemplu noi nu ştim să facem prezentări, ei ştiu, fiindcă au învăţat la şcoală. Compatibilitatea noastră cu ei este mult mai mare decât incompatibilitatea. Dacă este să ne ia cineva de aici şi să ne planteze în Anglia, nu am avea nicio problemă de acomodare. Lor li se pare interesant acest haos balcanic din zonă, e diferit de ce e la ei”.

Paul are o poveste de succes, dar nu vrea să păstreze secretul pentru el. Iată ce îi sfătuiește pe tineri: „Să se ducă până la maximum de pontenţial şi să nu se limiteze la România, să intre în competiţia de pe piaţa mondială. Give it a try! E posibil să ai o idee absolut fantastică, care are în ea potenţialul să schimbe ceva la nivel internaţional”.