Viața sub Podul Grant

Nu au număr la poartă, nu au uşă. În loc de acoperiş-Podul Grant, iar pereţii laterali sunt grinzile imensei construcţii. Ca vecini au liniile de cale ferată din Gara de Nord. Este ”apartamentul” în care trăiesc de patru ani Viorel şi Carmen.

I-am găsit pe canapeaua din”sufrageria”imensului spaţiu de locuit pe care şi l-au amenajat sub Podul Grant. Nu păreau afectaţi deloc de ciudăţenia spaţiului care le foloseşte drept casă. Cum arată ”apartamentul”? Au două dormitoare, unul de vară, un pat sub pod şi unul pentru iarnă, de fapt o cutie din cartoane. Bucătăria e un grătar pus pe cărămizi, la intrarea în cotlonul unde îşi trăiesc tinereţea şi povestea de dragoste.

”Nu simţim frigul, zăpada nu ajunge aici pentru că locul e ferit. Mai mari probleme avem cu poliţiştii care vin periodic şi ne alungă, deşi nu avem ce strica şi nu deranjăm pe nimeni”, povesteşte Viorel. La câţiva metri de el, în”baie”, se pregăteşte să spele vasele Carmen. Nu au lumină, doar lanternă şi lumânări, apă au în schimb berechet, vreo zece bidoane. Sunt mulţumiţi că sunt sănătoşi şi că au unde să stea împreună.

Viorel are 32 de ani şi lucrează în construcţii, iar Carmen are 37 de ani şi munceşte la un fast-food. ”Eu am stat la cămin 21 de ani, până m-au dat afară. De 11 ani trăiesc pe unde pot, dar aici îmi este cel mai bine”, ne povesteşte Carmen Spiridon. Bărbatul are o poveste şi mai dură. Este orfan de ambii părinţi de la vârsta de 17 ani, dar viaţa în loc să îl doboare l-a făcut tare ca o piatră. Nimic nu îl sperie, nimic nu este prea puţin când nu ai nimic. Nu au copii, dar au doi motani. ”Îi cheamă Costi şi Didi". 

Principala lor nemulţumire şi cerere către autorităţi nu este găsirea unei case, speranţa s-a dus de mult. Surprinzător, vor să se schimbe mai des Mersul Trenurilor. De ce? De patru ani au învăţat pe de rost toate cursele care le trec prin faţa ”casei”şi ar vrea o variaţie.