VIDEO Tradiţii de Ignat

Venit din adâncul vremurilor, Ignatul este o sărbătoare care încă se mai păstrează, mai ales la sate. Pe 20 decembrie se taie porcii şi se pregăteşte carnea pentru masa de Crăciun. Este un adevărat ritual cu superstiţii şi descântece, care dacă nu sunt respectate, tot răul din lume se abate asupra gospodăriilor cu pricina. În acest an, Ignatul a fost umbrit de pesta porcină care a ucis sute de mii de animale.

Conform tradiţiei, sacrificărea porcului se face doar după ivirea zorilor şi nu poate depăşi apusul soarelui. Locul ales pentru sacrificiu este stropit cu aghiasmă sau apă neîncepută pentru a îndepărta duhurile necurate. Nea Titi este din Simeria şi a învăţat de tânăr să taie porcul.

Odată sacrificat, porcul se tranşează şi se separă bucăţile de carne. Se prepară cârnaţii, caltaboşii, slănina, toba şi jumările, care se pătrează în untură.

În Ardeal, la sate, se foloseşte absolut tot de la porc. De exemplu, cu ficatul se vindecă anemia, iar cu untura se ung morţii înainte să fie aşezaţi în sicriu. Ca să nu se transforme în strigoi. În rest, se fac preparate tradiţionale, după reţete moştenite de la bunici.

Tradiţia spune că tăierea porcului în ziua de ignat este singura muncă permisă. Dacă cineva spală, coase ori mătură, atunci sigur va atrage pedepse grele.

Inătoarea era o femeie bătrână, lacomă, cu apucături rele, spun cei care cunosc tradiţia. Ea încerca pe vremuri să le ispitească pe femei să lucreze în şezătoare.