Zeci de pelerini ajung la Mănăstirea Petru Vodă, la pomenirea părintelui Iustin Pârvu

Mănăstirea Petru Vodă, din județul Neamț, este, marți, loc de pelerinaj pentru credincioșii care vin la pomenirea părintelui Iustin Pârvu, la doi ani de la trecerea la cele veșnice a arhimandritului, scrie Agerpres.

Obștea mănăstirii a organizat, în cursul dimineții, o slujbă de pomenire la mormântul celui care a fost duhovnicul a mii de credincioși.

Zeci de oameni vin zilnic la mormânt, aprind o lumânare și se închină cu speranța că rugăciunile vor ajunge la Dumnezeu.

Părintele Iustin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919 și și-a început viața monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani.

În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă București. În timpul războiului, între anii 1942 și 1944, a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. După ce la conducerea României au ajuns comuniștii, părintele a fost arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani închisoare, pedeapsa executând-o în închisorile de la Suceava, Văcărești, Jilava și Aiud. Înainte de a fi trimis la "reeducare" la Pitești, a fost trimis să muncească, deținut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost și cea mai grea din cei 17 ani de detenție.

După 1990, părintele Iustin s-a întors la Mănăstirea Secu și, până în 1991, a fost preot și duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, el s-a retras în sihăstrie, cu gândul de a-și petrece restul zilelor în post și rugăciune. În 1991, a întemeiat Mănăstirea de la Petru-Vodă. Părintele și-a continuat misiunea de a schimba câtuși de puțin această lume și, în 2000, a ridicat un schit de maici lângă Mănăstirea Petru Vodă, o casă pentru copii și un azil pentru bătrâni.

Părintele Iustin Pârvu a trecut la cele veșnice pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani și a fost înmormântat lângă biserica de călugări, ridicată de el la Petru Vodă.

Cu câteva zile înainte de moarte, întrebat de monahi ce cuvânt lasă poporului român, părintele Iustin Pârvu a răspuns: '„Poporul român ... pentru poporul român este un cuvânt greu de spus. Poporul român este un popor biruit, pizmuit și forțat, împins, fără stăpân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menține într-o unitate, așa. Nu vorbim de ascetismul călugăresc de altădată'”. Tot el a a lansat o profeție tulburătoare, cu cinci zile înainte de moarte, spunând: „E vorba că mai sunt 12 luni de libertate și vine urgia”.