Cine a fost Ariel Sharon şi ce a însemnat el pentru istorie

Ariel Sharon s-a născut în 1928, în Palestina, teritoriu aflat la acea dată sub administraţie britanică.

S-a remarcat în războaiele arabo-israeliene din anii 50-60 şi a urcat rapid în ierarhia militară.

A fost unul din comandanţii brigăzii de paraşutişti 202, fondator al unităţii de comando 101 şi comandant al trupelor de pe frontul de sud.

Pentru meritele sale în războiul de şase zile din 1967, Ariel Sharon a fost promovat general de brigadă. A intrat în politică în 1973 şi a făcut parte din majoritatea guvernelor care s-au perindat la conducerea statului israelian.

A fost pe rând consilier pe probleme de securitate, ministru al Agriculturii, al Comerţului, ministru al Construcţiilor, al Apărării sau de Externe. Considerat un erou naţional, Ariel Sharon a devenit în 2001 prim-ministru şi a condus Israelul din această funcţie până în ianuarie 2006, când în urma unui atac cerebral a intrat în comă profundă. În fruntea Executivului, s-a făcut remarcat prin decizii controversate.

Pentru a contracara terorismul, Sharon a decis asasinarea mai multor lideri ai grupărilor fundamentaliste paşestiniene. Tot el este cel care a demarat construcţia Zidului de securitate, menit să asigure protecţia Israelului în faţa atacurilor teroriste.

În februarie 2005, Sharon a încheiat un armistiţiu cu palestinienii, document care a pus capăt Intifadei. În august 2005, Ariel Sharon a ordonat dezafectarea coloniilor evreieşti din Fâşia Gaza, teritoriu care a fost redat palestinienilor. Decizia a fost apreciata în plan extern, însă l-a îndepărtat de propriul sau partid, Likud (centru-dreapta) , ostil retragerii din colonii. Sharon a părăsit partidul şi a înfiinţat o altă formaţiune politică, numită Kadima (centru).