Pablo Brandan: «Mă simt pe jumătate român»
Pablo Daniel Brandan a început fotbalul la Buenos Aires, ca fundaş stânga la juniorii lui Huracán. Până să ajungă în Liga I, unde evoluează de trei ani, Brandan a mai trecut pe la alte cinci cluburi din Argentina şi Spania.
„Click!": Pablo, cum te simţi la Steaua?
Pablo Brandan: A trecut deja ceva timp şi pot spune că totul e perfect. Singura problemă, dacă pot spune aşa, e că s-au perindat cam mulţi antrenori pe la echipă. Mai întâi a fost Ilie Dumitrescu, apoi Edi Iordănescu, iar acum a venit „Mister" Lăcătuş.
Ne-au afectat aceste modificări, poate de aceea am făcut un meci atât de slab la Galaţi. Lucrurile s-au liniştit însă acum, avem asigurate toate condiţiile pentru a face performanţă.
Negocierile cu Gigi Becali au decurs mai greu...
E adevărat, dar aşa se întâmplă la orice transfer, asta e arta negocierii. Oricum, nu se poate spune că am fost greu de convins, pentu că eu am zis din prima că îmi doresc să ajung la Steaua, care e cel mai mare club din România.
A fost un interes şi din partea celor de la Dinamo, eu n-am închis uşa nimănui, dar singura ofertă serioasă a fost cea din Ghencea. În plus, Bilaşco m-a sunat aproape zilnic. Suntem foarte apropiaţi şi normal că am ales să joc în continuare alături de el.
Citeşte şi:Brandan: "Nu contează pe ce post joc! Mă simt bine la Steaua!"
Brandan: "Vreau să joc din nou în Liga Campionilor pe Ghencea"Negocierile pentru Brandan sunt în impas
El te-a ajutat să te acomodezi în România?
(râde) Da. Păi, am stat împreună cât timp am fost la Urziceni. El nu vorbea spaniola, eu nu ştiam româneşte. Ne înţelegeam prin semne, dădeam din mâini...Dar, uşor, uşor, am învăţat. Mi-a fost profesor.
Suntem foarte buni prieteni acum, ne petrecem tot timpul împreună. Mama lui ne trimite mereu pachete cu mâncare tradiţională din Maramureş, e foarte frumos! Jambon, şuncă, sarmale...Delicios!
Eşti pe jumătate român deja...
Clar! Mă simt foarte bine la voi în ţară şi chiar de-abia aştept meciul naţionalei voastre de sâmbătă. Doar sunt pe acolo şi Bilaşco, Apostol, Tătăruşanu şi Bogdan Stancu, nu? Sper să bateţi Franţa şi chiar cred că puteţi. E greu, dar nu imposibil.
Ţi-ai fi dorit să joci pentru România?
Nu ştiu ce să spun. La Bucureşti mă simt foarte bine, însă pentru mine rămâne un vis să joc pentru naţionala Argentinei. Chiar s-a discutat despre mine la Buenos Aires în perioada în care jucam cu Unirea în Liga Campionilor, însă până la urmă nu s-a concretizat nimic.
A fost campion pe două continente
Puţini ştiu că Brandan are două titluri de campion în palmares. Pe lângă faptul că a câştigat Liga I în vara lui 2009, pe când juca la Unirea Urziceni, Pablo a mai cucerit şi un titlu în Argentina, în 2002, pe când era legitimat la Club Atlético Independiente.
El nu poate uita senzaţia pe care ţi-o dă un trofeu cucerit în ţara lui Maradona. „E ceva unic. Fotbalul e o religie la noi", a mărturisit fotbalistul de 27 de ani.
Brandan despre...
Dan Petrescu. „Am mai ţinut legătura cu el. Ştiu că m-a şi dorit la Kuban Krasnodar, însă nu s-a putut realiza transferul".
Rivali la titlu. „FC Timişoara. De altfel, e şi singura echipă care n-a pierdut niciun meci".
Cel mai dificil adversar. "Adrian Cristea, «Prinţul» de la Dinamo. E fantastic în zilele lui bune. Are o tehnică foarte bună, dar şi alte calităţi excepţionale".
Ratarea transferului la Stuttgart. "Aş minţi dacă aş zice că nu mi-a părut rău, dar asta este... Acum joc la Steaua şi sunt fericit".
Cel mai dificil moment. "În urmă cu şase ani am avut o perioadă în care nu prea jucam, rămăsesem şi fără echipă. După aceea am cunoscut-o pe soţia mea. Ea mi-a salvat practic cariera, iar când s-a născut băieţelul meu, Juan Pablo, am devenit şi mult mai responsabil".