Povestea omului care a revenit dintre monştri, după 24 de ani de suferinţă
Ion Toader - „Omul-uliu" - nu mai are astăzi decât ambiţia păsării de al cărei nume l-a legat o boală cruntă Pe 7 ianuarie 2007, era o ciudăţenie pentru familie, săteni şi lumea medicală. Acum, după operaţii chinuitoare, Ion Toader din satul Negrea, comuna Schela, este sănătos tun şi vrea să vadă lumea.
Ion Toader are acum 40 de ani. Aproape întreaga sa existenţă a fost marcată de o boală cruntă - sindromul Lewandowsky - o maladie în faţa căreia medicii au ridicat ani la rând, neputincioşi, din umeri.
Timp de 24 de ani, bărbatul şi-a văzut mâinile şi picioarele încătuşate într-o crustă hidoasă, care l-a împiedicat să fie om.
"Nu puteam purta haine normale, cu mâneci, nu puteam să mă spăl, să mă închei la nasturi şi mă încălţam doar cu nişte papuci mari, făcuţi din anvelope", rememorează Ion acele vremuri.
Era dependent de mama sa, Angela, care îl îngrijea ca pe un copil mic şi de fraţii săi, care îi mai tăiau din când în când fioroasele „gheare" cu un foarfec de vie.
Fiecare zi se scurgea la fel, între cei patru pereţi ai bucătăriei de chirpici şi arareori în faţa porţii, unde mai saluta câte un consătean. Doar unii se încumetau să îi strângă braţul, mulţi speriindu-se de ciudaţii negi care îi îmbrăcau palmele şi degetele lui Ion.
Minunea s-a numit Lascăr. Profesorul Lascăr
S-a întâmplat exact acum doi ani, când Ion Toader a avut şansa ca povestea sa să ajungă la cunoştinţa doctorului Ioan Lascăr de la Spitalul de Urgenţă Floreasca.
Provocarea de a încerca să îi redea gălăţeanului o viaţă nouă, la 38 de ani, a fost prea mare pentru ca reputatul chirurg să-i poată rezista, astfel că, pe 4 iunie 2007, Ion Toader ajungea pentru prima dată pe masa de operaţie de la Floreasca, în urma unor investigaţii şi analize complexe.
Mâinile sale au început să prindă, din nou, contur, şi după ce-a de-a doua intervenţie, suferită în acelaşi an, pe 9 septembrie, a putut spune că are mâini omeneşti.
„Mi-a îndepărtat şi negii de pe faţă. Mă simt alt om, şi oamenii mă văd altfel, vorbesc altfel cu mine. Aşa mi-am găsit şi de lucru, acum sunt din nou tractorist, aşa cum eram înainte să mi se agraveze boala", ne-a spus fericit Ion Toader anul trecut, când l-am găsit pe un câmp de la marginea comunei Schela, arând cu tractorul său nou-nouţ.
„Vreau să mă plimb, să ajung în Ardeal!"
La exact doi ani de când viaţa bărbatului a luat o nouă turnură, spre vindecare, l-am regăsit pe Ion Toader debordând de energie.
Era ziua lui, Sfântul Ion, şi tare mult ar fi vrut să se urce pe scuterul pe care şi l-a cumpărat nu de mult şi să plece la drum. „A rămas înnămolit, la sora mea, la Independenţa", ne spune amuzat Ion.
„Aş vrea să ies, să muncesc. Acum nu mai lucrez pe tractor, că după opt luni, nu m-au plătit şi am plecat. Acum stau mai mult pe lângă casă, am făcut un gard, am 100 de păsări şi cinci porci.
Unul l-am tăiat la Crăciun. Acum aş vrea să mai văd muntele. Am fost în nordul Moldovei, dar anul ăsta vreau să ajung neapărat în Ardeal" continuă Ion Toader, în timp ce ne arată cu mândrie cele două clopuri oşeneşti pe care le ţine pe televizorul din camera „din faţă".
Indonezianul Dede, „frate" de suferinţă
La fel ca Ion Toader din Schela - România, un alt bărbat, Dede, un pescar din Indonezia, a trăit ca să îşi vadă mâinile şi picioarele mutilate de cruste şi gheare.
Dede, acum în vârstă de 37 de ani, tată a doi copii, a făcut şi el obiectul curiozităţilor medicale. La scurt timp după ce chirurgul român Ioan Lascăr îl opera cu succes pe Ion, Dede ajungea pe mâinile dr. Anthony Gaspari, dermatolog la Universitatea Maryland.
Specialistul a ajuns la concluzia că indonezianul a fost victima unei infecţii severe cauzate de mutaţii ale Virusului Papiloma Uman (HPV). Dede este acum în curs de tratament, care se pare că face minuni asupra stării sale de sănătate.
Iată cum arată indonezianul