Reporterul Click!, pădurar pentru o zi!

28 octombrie 2009 16:07   Actualitate
Ultima actualizare:

Nu prea-i de glumă cu meseria asta, de pădurar.

Zău aşa! Îţi trebuie muşchi la purtător, să te joci mai întâi de-a tăiatul, iar mai apoi de-a căratul lemnelor prin grohotişurile pădurii.

Ah, şi mai e ceva! Un sfat de care cei care au de gând să mă imite şi să o facă pe pădurarul, fie şi numai pentru o singură zi, ar trebui să ţină cont! Oameni buni, aveţi mare grijă ce încălţaţi!

Nu pricepeţi? Păi, staţi să vă explic! Dacă faceţi imprudenţa să încălţaţi, ca subsemnatul, perechea de bocanci scorojiţi găsiţi prin podul lui tataie, îi bai mare!

Eu aşa am făcut şi m-am ales cu ditamai bătăturile, de nu mai puteam să stau în picioare! Primul lucru pe care l-am avut de făcut a fost să urc, îndărătul cailor, o pantă deloc de neglijat preţ de vreo 3 kilometri.

Nici n-am început bine lucrul şi eram deja frânt de oboseală! Gâfâiam de ziceai că sunt locomotivă cu aburi, nu alta! În sfârşit, după ce mi-am tras oleacă sufletul, m-am apucat de... copaci!

Ăia doborâţi deja la pământ. Era musai să îi măsor mai întâi (cu coada toporului nu altfel!) pentru a şti mai apoi unde să bag drujba şi să tai. Fiecare buştean în parte trebuia să aibă nici mai mult nici mai puţin de 8 lungimi de topor.

Mai târziu am aflat de la Lilă că un topor, cu coadă cu tot, care se respectă are exact un metru lungime!

Odată terminată operaţia de măsurare, am trecut la lucruri mai serioase.

Am tăiat cu drujba de mi-au sărit ochii din cap, am bătut cu ditamai barosul penele de fier în trunchiul copacului.

De penele cu pricina urma să fie ancorat zdravăn un lanţ care, la rândul lui, era fixat de hamul cailor. Ultima parte presupunea coborâşul.

Mi-am înfipt mâinile în dârlogi şi am început să zbier la patrupedele care n-au aşteptat un alt îndemn pentru a-şi lua valea spre locul în care erau depozitaţi buştenii până în momentul în care urmau să fie încărcaţi în camioane şi duşi la nenea care făcuse comanda.

Salariul, 8 milioane pe lună

„Muncim zi lumină! Pentru un domnişor ca tine e crimă curată să lucrezi 12, poate 14 ore, în asemenea condiţii, dovadă că n-ai rezistat mai mult de câteva ore. E foarte greu şi nici câştigul - cel mult 8 milioane pe lună - nu e pe măsura efortului depus", mi-a mărturisit Lilă Popoviciu (43 ani).

Mai multe