Când îţi operezi copilul de amigdale şi de polipi

Operaţiile de amigdale şi de polipi nu mai sunt de mult intervenţii traumatizante pentru cei mici. De altfel, medicii spun că un copil trebuie să intre cu zâmbetul pe buze în sala de operaţie şi să iasă la fel. Află mai multe din noul număr al revistei „Click! pentru femei”!

Amigdalele şi vegetaţiile adenoide sau polipii, în limbaj popular, sunt printre primele bariere unde se opresc infecţiile. Le oferă copiilor un prim nivel de apărare împotriva unor boli mai grave, cum ar fi pneumonia. Prin urmare, în ultimii ani, medicii au devenit mai reticenţi să le îndepărteze fără motive serioase. Un copil care sforăie mai puternic decât un adult, care răceşte des, are nasul înfundat zi şi noapte şi respiră greu, pe gură, care face puroi în gât şi febră frecvent e un candidat la chirurgia polipilor sau a amigdalelor.

Amigdalele nu se scot cu totul

În trecut, orice co­pil care răcea des şi avea cons­tant roşu şi puroi în gât ajun­gea pe masa de operaţie şi i se scoteau amigdalele cu totul. În prezent, medicii execută operaţia de îndepărtare totală a amigdalelor numai în cazuri excepţionale, fiindcă în restul situaţiilor se poate face doar reducţia acestora. Medicul foloseşte un aparat de radiofrecvenţă cu care arde o parte din amigdale, prichindelul fiind sub anestezie generală. Sunt necesare 2-3 şedinţe.

Polipii pot să reapară

Toţi copiii au polipi, adică un ţesut mărit în volum aflat în spatele nasului. Fiind o primă barieră în faţa infecţiilor, asemeni amigdalelor, e normal să apară răceli şi la acest nivel de câteva ori pe an. Scoaterea polipilor are indicaţii stricte şi se realizează numai în caz de respiraţie dificilă pe nas, mai ales în timpul efortului, somn agitat, cu sforăit şi respiraţie mai ales pe gură, gură permanent deschisă, imposibilitate a copilului de a-şi sufla nasul, fiindcă e mereu înfundat, şi otite repetate.Operaţia de scoatere a polipilor se poate face clasic - medicul elimină ţesutul limfoid prin gură cu un instrument care taie - sau endoscopic, cu o videocameră introdusă pe nas şi cu echipamente performante cum sunt shaverul, radiofrecvenţa, cobla­ţia sau argon-plasma. Recuperarea se face în maximum 2 săptămâni.