Cântă, ca să nu te prosteşti la bătrâneţe!

Nu contează ce melodie, important este să cânţi orice îţi vine în minte cât te ţin plămânii.

O echipă de neuropsihologi condusă de Catherine Loveday a reuşit să demonstreze cum cântatul ne scapă de demenţă la bătrâneţe. Muzica activează anumite zone din creier, menţinându-le constantă funcţionalitatea. Conform lui Loveday, pacienţii internaţi la azil care îşi pierduseră toate amintirile din cauza unor afecţiuni degenerative ale creierului şi care au început să cânte în timpul tratamentului au făcut progrese uluitoare.

În decurs de o lună, mulţi dintre cei trataţi de experţii de la Universitatea Cornell au început să recunoască fotografiile rudelor, încăperea în care stăteau şi chipurile asistentelor. Se recomandă patru şedinţe de cântat pe săptămână. Începând de la 50 de ani. În felul acesta, simptomele stadiilor incipiente de demenţă sunt inversate. Persoanele care au deficienţe cognitive şi probleme cu orientarea în spaţiu au avut rezultate impresionante după ce s-au apucat de cântat. Voluntarii aveau vârste cuprinse între 55 de ani şi 89 de ani şi au cântat timp de 45 de minute, acompaniaţi fiind la chitară, orgă sau pian.

Majoritatea pieselor muzicale interpretate fac parte din repertoriul cântecelor de masă, hiturilor în vogă sau melodiilor populare tradiţionale. Muzica repară orice afecţiune neurodegenerativă, a fost un lucru demonstrat inclusiv de experţii indieni. Aceştia au remarcat faptul că orice activitate neurocerebrală care are loc pe acompaniament muzical este optimizată şi are o eficienţă sporită. Inclusiv copiii învaţă mai bine pe muzică, iar cărţile citite pe un acompaniament simfonic stimulează zone din creier care potenţează imaginaţia şi valenţele cognitive.