Cataplasmele din plante, leacuri lipsite de riscuri

Experienţele de viaţă transmise din generaţie în generaţie povestesc despre ierburi cu puteri miraculoase, care ne redau vigoarea după momente de amărăciune, scad febra, îmblânzesc inflamaţiile şi cicatrizează repede rănile. La fel de bune sunt ierburile indigene, atunci când ne luptăm cu o boală grea. S-a demonstrat că leacurile preparate din ierburi sub formă de cataplasme sunt remedii dovedite, lipsite de riscuri.

Cataplasmele din plante medicinale, adică aplicarea ierburilor în stare proaspătă pe zona afectată de răni sau folosirea acestora sub formă de pastă, obţinută din pulberea plantelor, amestecată cu apă, au efecte spectaculoase, atunci când ştim cum să folosim energia lor vindecătoare.

Cum acţionează cataplasmele

Medicina populară foloseşte terapia cu cataplasme, prişniţe sau comprese, cum se mai numesc în limbaj popular aceste leacuri externe. „În funcţie de afecţiune, prin aplicarea cataplasmelor, plantele trasferă omului substanţele lor vindecătoare : ţesutul bolnav se reface în mod miraculos, rănile se cicatrizează, infecţiile se retrag, iar organele afectate îşi normalizează funcţiile vitale. Cataplasmele se menţin pe locul bolnav o perioadă de timp ce poate varia de la 5-10 minute, până la câteva ore, în funcţie de recomandarea specialistului", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.

Ce fel de cataplasme folosim?

Cataplasmele calde stimulează transpiraţia şi sunt indicate în afecţiuni care solicită încălzirea locului bolnav. Pentru prepararea acestui tip de cataplasmă, plantele se pun într-o sită aşezată pe baia de abur (un vas cu apă clocotită) până când se înmoaie. După aceea, se înfăşoară într-o pungă de plastic, care se aplică pe locul afectat. Pentru a se menţine temperatura ridicată, cataplasmă se înfăşoară într-o faşă sterilă.

Cataplasmele reci se prepară din pulberea plantelor şi puţină apă. În general, pentru obţinerea unei cataplasme simple folosim doi pumni de plantă uscată, măcinată cu râşniţa, în amestec cu puţină apă, până se obţine o pastă, care se pune într-un tifon şi se aplică în strat de circa 5 mm pe suprafaţa pielii afectate. După aceea, acoperim cataplasma cu un tifon steril şi deasupra punem o pungă de nailon, pentru a menţine umiditatea mai multă vreme. Locul bolnav se înveleşte cu o faşă, lăsând prişniţa să-şi facă datoria.

Cataplasmele cicatrizante şi nutritive sunt folosite în dureri articulare, în afecţiuni respiratorii (în acest caz sunt indicate prişniţele calde) şi în orice situaţie care necesită regenerarea şi hrănirea ţesuturilor. Cele mai eficiente plante sunt: nalba, tătăneasa, rădăcina de brusture şi semniţele de in.

Cataplasmele antitumorale şi imunostimulatoare

Astfel de comprese sunt recomandate, pe termen lung, în afecţiuni foarte grave: în cancer sau tumori beningne, în cazuri de fibrom uterin şi chisturi ovariene, pentru a enumera doar câteva din categoria acestor boli, ce necesită tratamente pe termen lung. În astfel de boli se folosesc cataplasmele din plante precum: mărul lupului, tătăneasa, coada calului, rostopasca, salvia şi chimişirul.În astfel de cazuri, specialiştii recomandă şi aplicaţiile cu argilă medicinală.

Cataplasme analgezice

Acest tip de cataplasme diminuează durerile frecvente în cazul unor boli ale oaselor, muşchilor, ficatului sau ale pielii. Plantele cu efecte remarcabile sunt: iedera, rădăcina de brusture, frasinul, pedicuţa, aloe vera, salcia.

Pentru afecţiuni frecvente

Pentru amigdalită: prişniţe cu cimbru, în zona gâtului, în paralel cu tratamentul intern (se beau ceaiuri de salvie şi de patlagină).

Pentru bronşită: cataplasme cu muştar şi pătlagină.

Pentru cistită: Comprese calde din coada-calului, violete, soc, sovârv, iarbă neagră, pedicuţă.

Pentru entorse, luxaţii sau lovituri: foarte eficiente sunt compresele cu coada-calului, iederă, arnică şi cu tătăneasă.

Pentru afecţiuni la nivelul pleoapelor şi ochilor: comprese cu albăstrele , gălbenele, silur, coada şoricelului.

Pentru înţepături de insecte: cataplasme cu mentă, salvie, coada calului, cimbru şi rozmarin.

Pentru micoze ale unghiilor: comprese cu salvie, muguri de plop negru, busuioc şi lemnul Domnului.