Ce spun psihologii despre oamenii care păstrează pungile, borcanele goale, hârtia de ambalaj „pentru orice eventualitate”

Păstrarea pungilor de plastic, a borcanelor goale sau a ambalajelor după cumpărături este un obicei extrem de răspândit. Pentru unii, este un gest firesc, legat de economie și reutilizare. Pentru alții, poate deveni o rutină care scapă de sub control. Psihologii atrag atenția că acest comportament aparent banal poate spune multe despre personalitatea și nevoile emoționale ale unei persoane. Sensul lui depinde de context, motivație și de măsura în care ajunge să afecteze spațiul și confortul zilnic.

Ordine și economie: un comportament pragmatic

Cu toții cunoaștem pe cineva care adună în casă pungi de plastic, borcane sau ambalaje, convinși că vor fi utile „cândva”. După fiecare cumpărătură, pungile sunt puse deoparte „pentru orice eventualitate”, iar în timp pot ocupa sertare întregi sau spații de depozitare neașteptate.

Potrivit psihologilor, în multe cazuri acest obicei are explicații perfect raționale.

Persoanele care păstrează astfel de obiecte sunt adesea atente la cheltuieli, preocupate de economisire și de evitarea risipei. Reutilizarea pungilor sau a borcanelor este asociată cu planificarea, responsabilitatea față de resurse și dorința de a avea mereu la îndemână soluții practice.

Pentru aceste persoane, păstrarea obiectelor nu este un act impulsiv, ci o formă de organizare și control asupra mediului în care trăiesc.

În plus, există și un factor cultural important. În multe familii, mai ales acolo unde resursele au fost limitate, reutilizarea obiectelor a devenit o regulă transmisă din generație în generație. În acest context, obiceiul nu are legătură cu sănătatea mintală, ci cu educația și experiențele de viață, notează El Economista.

Când obiceiul devine semnal psihologic

Problemele apar atunci când păstrarea obiectelor nu mai este dictată de utilitate, ci de teama de a renunța. Psihologii explică faptul că, în unele cazuri, atașamentul față de obiecte poate fi însoțit de anxietate.

Ideea de a arunca pungi sau ambalaje provoacă disconfort, neliniște sau sentimentul pierderii unui control esențial.

În forme mai accentuate, acumularea excesivă poate indica tendințe de adunare compulsivă, cunoscute sub termenul de hoarding, o tulburare recunoscută de manualele de diagnostic.

Aceasta se manifestă prin dificultatea persistentă de a renunța la obiecte, chiar și atunci când nu mai au nicio valoare practică, și poate afecta semnificativ viața de zi cu zi.

Există și situații în care păstrarea pungilor reflectă dezorganizare sau amânare constantă. Persoana intenționează să sorteze sau să recicleze, dar amână acest pas, iar obiectele se acumulează, generând haos și disconfort vizual.

Specialiștii în organizare recomandă stabilirea unor limite clare (nu mai mult de 10 pungi), verificarea periodică a spațiilor de depozitare și reutilizarea obiectelor deja existente înainte de a aduce altele noi în casă. O soluție simplă rămâne folosirea propriei pungi la cumpărături, mai ales pentru achizițiile mici.

În final, păstrarea pungilor de plastic sau a ambalajelor nu este, în sine, un semn de problemă psihologică. Diferența dintre ordine și dezechilibru este dată de măsură, intenție și impactul asupra vieții cotidiene.