Ce trebuie să ştiţi despre cura cu lămâi

8 martie 2013 16:51   Sănătate
Ultima actualizare:

Vedetă de necontestat în toate anotimpurile, lămâia ascunde neaşteptate calităţi terapeutice şi poate fi folosită în tratamentul a peste 140 de afecţiuni.Pentru aplicaţiile medicinale se folosesc fructele, florile şi frunzele, din care se prepară decoct, infuzie, extracte, sucuri şi ulei volatil.

Substanţele active tratează o varietate de boli

Substanţele active importante din compoziţia lămâii: vitaminele (B1, B2, PP şi mai ales C), mineralele ( potasiu, magneziu, calciu, fosfor, zinc, fier, cupru şi mangan), uleiul volatil, limonina, pectinele, flavonoidele ( prezente în coaja fructului), lipidele, glucidele, împreună ajută organismul în lupta cu boli grave printre care: afecţiunile cardiace, renale, hepatice, circulatorii, ateroscleroza, guta, ascita, tuberculoza, reumatismul şi migrena.

În studiile de specialitate, lămâia este simbolul fructului care tratează cele mai frecvente afecţiuni hepatice şi biliare, infecţiile respiratorii, obezitatea, hipertensiunea, scorbututul, zona zoster, melena şi diverse inflamaţii interne.

O cură cu lămâi se practică la intervale diferite de timp, în funcţie de adaptarea progresivă a organismului.

Cura cu lămâi este o terapie care a dat rezultate foarte bune în afecţiunile frecvente ale ficatului (hepatite cronice, dischinezii biliare şi litiază biliară) şi nu numai. Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, apreciază că dieta cu suc de lămâie este de mare ajutor într-un regim pentru hepatici, deoarece contribuie la detoxifierea ficatului. În tratamentul şi în regimul recomandate de medicul curant, sucul de lămâie are o acţiune bactericidă şi antiseptică generală. Activând globulele albe, acest suc întăreşte imunitatea bolnavului hepatic.

Prejudecată

Anumite persoane consideră că fructele acide sunt nutrimente nefaste pentru sănătatea lor, capabile să contribuie la demineralizare sau la creşterea acidităţii în organism. Aceste prejudecăţi sunt rodul unei dezinformări pentru că lucrurile stau cu totul altfel: lămâia este apreciată de specialişti ca un remineralizant autentic.

Cura începe cu o perioadă de adaptare

Specialiştii recomandă celor care doresc să urmeze o cură cu suc de lămâie, ca perioada de adaptare să înceapă cu o băutură diuretică, care se prepară astfel: Se taie o lămâie în rondele, care se pun într-un castron cu apă clocotită, cu o linguriţă de maghiran. Licoarea se lasă la macerat toată noaptea. Dimineaţa, se strecoară şi se bea tonicul pe stomacul gol.

Cum se face cura

O cură cu lămâie se începe cu sucul unei lămâi în prima zi, două lămâi a doua zi, iar doza creşte zilnic cu sucul încă unei lămâi, până se ajunge la 12 lămâi în ziua a 12-a de tratament. Apoi, din a 13-a zi, se scade câte o lămâie pe zi, până se ajunge la o lămâie. Cura continuă cu o lămâie pe zi timp de două săptămâni. Sucul se bea diluat cu apă în proporţie de 1/5, adică în cantitatea de suc de lămâie, care se consumă în acea zi, se adaugă cinci porţii de apă. Pe parcursul acestei cure nu se consumă miere. Mai mult, persoanele anemice vor face o cură mai blândă, ajungând doar la patru lămâi pe zi, menţinând această doză timp de 6 zile.

Beneficiile curei

Acidul citric din pulpa fructului reglează şi impulsionează metabolismul celular. În acest caz, se consumă zilnic câte trei lămâi în prima săptămână, câte şase lămâi pe zi în a doua săptămână, iar în a treia săptămână, zilnic se consumă câte nouă lămâi.

S-a constatat că, pe parcursul acestei cure, apetitul se reglează de la sine. Pentru persoanele supraponderale, efectele curei se observă la un interval de 6-7 zile.

Cine a urmat un astfel de tratament, este bine să continue să folosescă lămâia frecvent în salate şi citronade, minimum două lămâi pe zi, timp de 10 zile.

Prezentă în lista remediilor care au învins boli foarte grave, lămâia este considerată duşmanul scorbutului, o afecţiune care a făcut multe victime, decenii la rând.

Lămâia este o sursă excelentă de calciu natural care se prepară astfel: În sucul unei lămâi se pune coaja unui ou, bine spălată şi fără pieliţa albă. După şapte zile de macerare, se adaugă miere după gust. Din această sursă de calciu se administrează câte trei linguriţe pe zi.

O calitate esenţială a lămâii constă în acţiunea ei de fluidizare asupra sângelui prea vâscos, fără a împiedica procesul de cuagulare în cazul rănilor.

În schimb, macerarea a două lămâi zdrobite (bogate în sâmburi), timp de două ore în apă cu miere, are efecte terpeutice asupra oxiurilor. După macerare, se stoarce sucul şi se consumă câte două-trei linguriţe pe zi.

Fiecare alege tratamentul pe care-l suportă.

Mai multe