Ceaşca de sănătate. Ce trebuie să ştiţi despre Izma bună (Menta)
Izma bună ( Mentha piperata) este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale consumate în ţările europene, în Orientul Mijlociu şi în Africa.
Preparatele din mentă : atât infuzia, uleiul, oţetul, vinul, tinctura, cât şi aromata apă de mentă sânt leacuri excelente mai ales pe vreme de caniculă.Pentru gustul plăcut şi pentru efectul său răcoritor, izma este singura plantă care ne revigorează cel mai bine pe timpul verii. În zilele caniculare, ceaiul de mentă, în combinaţie cu lămâia, ne răcoreşte şi ne hidratează, oferind organismului energia necesară când canicula ne fură vigoarea. Ca plantă medicinală, menta este apreciată pentru numeroasele virtuţi terapeutice. Totodată, aromata plantă este şi un excelent condiment, folosit în gastronomie, adăugat în salate şi în sosuri, pentru inconfundabilul efect răcoritor.
Menta, o plantă legendarăFrunzele proaspete de mentă au fost folosite încă din antichitate în tratarea unor afecţiuni, iar bucătăria arabă veche a descoperit că această plantă parfumată este un ingredient gustos în bucătărie.
Legenda spune că nimfa Minthe s-a îndrăgostit de zeul Hades, stârnind gelozia Persephonei. Ca s-o scape de mânia soţiei sale, Hades a transformat-o pe nimfa Minthe într-o plantă parfumată, la fel de plăcută ca şi chipul ei. Fiind un dar al zeilor sau al naturii, menta este o plantă terapeutică extrem de valoroasă.
Menta era preţuită de greci şi de romani
Originară din bazinul mediteranean, menta a fost preţuită de greci şi de romani. Se spune că ei făceau coroniţe din frunze de mentă şi condimentau vinurile şi sosurile cu această plantă. În acelaşi timp, aceste popoare aruncau frunze de mentă pe jos şi ornamentau mesele festive cu ele. Din acele vremuri îndepărtate, menta a rămas un simbol al ospitalităţii şi veseliei, pentru că, oricine îi apreciază aroma, îşi recapătă bunadispoziţie. În zilele noastre, planta uscată şi preparatele de mentă le găsim în magazinele Plafar. În farmacii, regăsim menta ca ingredient folosit în compoziţia mai multor medicamente.
Cum se folosea planta în trecut
De secole, menta uscată este un remediu nelipsit în farmacia casei. Decoctul era un leac pentru durerile de cap. Ceaiul se dădea copiilor cu colici; când durerile erau insuportabile, se punea pe pântece o cataplasmă caldă din frunze de izmă şi de leuştean.Pentru dureri de dinţi, se ţinea în gură rădăcină pisată de mentă care se macera în rachiu. Ceaiul se mai lua contra tusei, năduşelii şi contra durerilor de piept, precum şi pentru a uşura naşterile. Contra durerilor de inimă se bea ceai rece de mentă. Ceaiul se mai folosea în caz de insomnie şi pentru calmarea organismului stresat.
Bine de ştiut
Aroma puternică a frunzelor de mentă folosită ca remediu care alunga şoarecii şi insectele nedorite. O bună parte din indicaţiile terapeutice de odinioară sunt valabile şi astăzi. Pentru farmacia casei, planta se recoltează în lunile iunie, iulie şi august, se usucă în straturi subţiri şi se păstrează în pungi de hârtie sau de pânză, care se depozitează în locuri răcoroase.
Menta, un medicament din farmacia caseiDatorită substanţelor active de excepţie, menta are efect sedativ, dezinfectant, cicatrizant extern, antidiareic, combate transpiraţia , calmează durerile şi reglează tranzitul intestinal. Frunzele şi toate părţile plantei conţin ulei eteric, lipide, acizi fenolici, taninuri, amestec de parafine, flavonoide, glucide, enzime, alături de vitaminele C, D2 şi de numeroase săruri minerale : de potasiu, calciu, fosfor, magneziu, natriu, fier, mangan, zinc, bor, cupru şi de molibden.
Un remediu pentru zeci de boli
Izma tratează o varietate de boli, de la durerile gastro-intestinale, indigestii şi până la combaterea anxietăţii. Fitoterapeutul Eugen Giurgiu precizează că „ Izma bună este specia de mentă medicinală care conţine cele mai eficiente principii active şi proprietăţi curative. Substanţele active importante conţinute de această plantă, precum mentolul (un valoros ulei eteric), compuşii antibiotici şi substanţele minerale au o puternică acţiune antiseptică şi calmantă. De aceea, fitoterapeutul recomandă tratamentul cu mentă pentru efecte mai puţin cunoscute. Sub formă de infuzie, menta revigorează sistemul nervos şi pune în mişcare sângele. Mai mult, o cură cu preparate din mentă: infuzie, ulei sau sirop revigorează întregul organism, combate palpitaţiile şi anxietatea. Folosită în cure de trei-patru săptămâni, infuzia de izmă îmbunătăţeşte funcţia ficatului şi secreţia bilei şi calmează colonul iritabil. În acelaşi timp, siropul de mentă este tonic şi scurtează perioada de convalescenţă după răceli şi viroze”, ne spune fitoterapeutul Eugen Giurgiu.
Ţine sub control hipertensiunea arterială
Datorită conţinutului de potasiu, ceiul de mentă ţine sub control hipertensiunea arterială fiind de mare folos bolnavilor hipertensivi. Totodată, ceaiul de mentă face minuni în lupta cu bolile de inimă.
Se bea câte două ceaiuri pe zi, şi se evită excesele, deoarece menta constipă.
Cocteiurile cu mentă revigorează organismul obosit
Studii recente au dovedit că toate cocteilurile care conţin mentă sunt tonice pentru organismul obosit, după numeroase eforturi fizice şi intelectuale sau după meniuri bogate în grăsimi şi în dulciuri rafinate.
Menta are proprietăţi calmante remarcabile
Menta este renumită pentru proprietăţile ei calmante. Infuziile şi uleiul de mentă reduc efectele indigestiei (greţuri, balonări, dureri de stomac şi de bilă) după prima zi de tratament.
Reţetele săptămânii
Infuzia simplă
O infuzie simplă se prepară dintr-o linguriţă de mentă de grădină şi o cană cu apă, iar ceaiul se consumă cu înghiţituri mici. Prima infuzie se bea dimineaţa, înainte de micul dejun, iar a doua, după cină.
Infuzia de mentă combinată cu angelică
Pentru un efect îmbunătăţit, menta se prepară sub formă de infuzie combinată cu angelică (câte o jumătate de linguriţă din fiecare plantă) şi 500 ml de apă clocotită. Plantele se infuzează timp de
15 minute. Zilnic, se consumă câte 100 ml de ceai de trei ori pe zi.
Lichiorul de izmă alungă neliniştea şi stimulează digestia
Ingrediente: Patru linguriţe de frunze de izmă, 300 mg miere de tei, un litru de apă, 4 cuişoare, coaja unei portocale, vanilie (un sfert de baton), 300 ml de ţuică de ţară sau 200 ml alcool rafinat.
Preparare : Fierbem izma şi aromele în apă, la foc mic, timp de 30 de minute. Strecurăm lichidul şi adăugăm mierea. Mai lăsăm să clocotească cinci minute, mestecând licoarea foarte bine, cu o lingură de lemn. Adăugăm alcoolul şi amestecăm, în continuare, până când lichiorul se omogenizează. Când este cald, turnăm lichiorul în sticle închise la culoare şi le astupăm foarte bine.
Leacul acesta se serveşte ca aperitiv la mesele festive. Curativ, se bea câte un păhărel de 5o ml, după cină. Totodată, acest lichior, preparat în casă, stimulează digestia şi îndepărtează starea de nelinişte.
Un energizant de excepţie, fără cofeină
Ingrediente: 250 ml lapte degresat, o lingură de pudră de cacao, o lingură de zahăr, 5-6 frunze de mentă.
Preparare: Într-o crăticioară de 500 ml, turnaţi laptele rece peste zahărul amestecat cu cacao. Amestecaţi până când compoziţia se omogenizează. Apoi, puneţi vasul la foc mic; când licoarea începe să fiarbă, adăugaţi menta presată în blender. Turnaţi energizantul într-o cană şi adăugaţi alte 2-3 frunze de mentă pentru aromă.