Ceașca de sănătate: Limba mielului tratează afecțiunile sezonului rece

Planta Limba mielului (Borrago officinalis) este folosită mai ales în sezonul rece. Nu este o plantă pretențioasă; aceasta crește spontan la șes și la deal.

În medicina populară, Limba  mielului  se folosește, de secole, sub formă de decoct ,  în tratarea afecțiunilor specifice sezonului rece: gripă, guturai, bronșită, reumatism și inflamații ale rinichilor. Sub formă  de infuzie, Limba mielului este eficientă în tratamentul scarlatinei și a pojarului. În Europa, cruciații au adus planta  de la Damasc în secolul al XVea, recunoscându-i efectul antifebril. Ca dovadă, numele  științific al plantei, provenit din  limba arabă,  care în traducere înseamnă ”părintele sudorii”.

Planta a trezit interesul specialiștilor

 *În studiul despre Limba mielului, fitonutriționistul Eric Favre  amintește că, de-a lungul timpului, planta a trezit interesul specialiștilor privind  efectele ei și în alte afecțiuni: ca antidot împotriva melancoliei și a crizelor cardiace, în timpul  Renașterii, ca plantă  comestibilă, folosită mai ales la prepararea supelor de legume, combinată cu păpădia și cresonul, în Evul Mediu.

*Deoarece este bogată în minerale ( Mai ales în nitrat de potasiu), mucilagii și acizi  grași polinesaturați, infuzia de Limba mielului combate procesul de deshidratare a pielii, degradarea unghiilor și a podoabei capilare.

Cum se prepară, cum se administrează planta:

Infuzia se prepară dinr-o  linguriță de frunze și flori uscate la o cană de 200 ml de apă. Se consumă  2-3 căni pe zi.

Decoctul se prepară din două lingurițe de plantă- frunze și tulpină , la o cană de apă, prin fierbere timp de  5 minute.