Ceaşca de sănătate / Ştiţi cum se bea corect ceaiul?

Ceaiurile au un rol important pentru sănătatea noastră. Ele energizează, tonifică, detoxifiază şi calmează. Ca băuturi tonice, vitaminizante sau calmante, administrate pentru o afecţiune anume, aceste plante aduc şi beneficii nebănuite în lupta cu bolile grave. Pentru unii ceaiurile sunt băuturi preferate şi înlocuiesc în totalitate apa. Aceste obiceiuri bune se învaţă în familie, de la părinţi, şi sunt respectate toată viaţa. Alţii însă, beau ceai doar în scop terapeutic, în momente de urgenţă.

În mod obişnuit, atunci când cineva bea ceai este întrebat ce suferinţă are şi de ce s-a îmbolnăvit. În ţara noastră consumul ceaiului este perceput, în general, ca o băutură consumată în scop terapeutic, din când în când, în funcţie de o problemă medicală, survenită în mod neaşteptat, sau ca un adjuvant la medicaţia alopată. În timp, şi românii consumatori de ceai au descoperit puterea plantelor şi au început să le testeze. În ceainăriile din ţara noastră, arta de a prepara şi de a consuma ceaiul a făcut progrese în ultimii ani. Prin tradiţie, în ţările asiatice, consumul ceaiului se face după un ritual anume şi este un motiv preferat de socializare, aşa cum la noi este consumul cafelei.

Virtuţile ceaiului pentru oamenii sănătoşi

În mod obişnuit, ceaiul se consumă sub formă de infuzie. Cu puţine excepţii, aceasta se prepară dintr- un pliculeţ de ceai sau o linguriţă rasă de plantă mărunţită şi o cană cu apă clocotită. Despre virtuţile ceaiului, folosit în alimentaţia cotidiană, Eugen Giurgiu, doctor în biochime, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, recomandă şi alte modalităţi de folosire a ceaiului, pentru avea o imunitate puternică, în lupta cu epidemiile şi cu bolile cronice.

Pulberea plantelor este foarte eficientă

Plantele care se pot lua sub formă de pulbere se usucă şi se macină prin râşniţa de cafea. Apoi, doza indicată de terapeut, o linguriţă sau un vârf de cuţit, se ţine sub limbă zece minute, cu o jumătate de oră înaintea micului dejun. În acest timp, bolnavul stă culcat pe parte dreaptă. Este vorba de ceaiurile hepatice (armurariu, sunătoarea, podbalul, anghinarea), care favorizează drenajul biliar şi înlătură secreţia biliară care stagnează în bilă. În acelaşi timp, aceste ceaiuri sunt consumate şi pentru că au puterea să regenereze celula hepatică. De aceea, bolnavii hepatici trebuie să consume înaintea fiecărei mese câte o cană din ceaiul recomandat de terapeut.

Pentru cei care au probleme cu constipaţia, ceaiul de cruşin, alături de uleiul de măsline se administrează înaintea micului dejun.

Ceaiurile cu efect vermifug, cele care reglează tensiunea arterială sau cele indicate contra indigestiilor se consumă tot dimineaţa, pe stomacul gol, dar nu impun o perioadă de odihnă.

Ceaiurile aperitive - la masa de prânz

Ceaiurile indicate pentru creşterea poftei de mâncare, dar şi cele antispastice, recomandate în gastrite şi ulcere se administrează înainte de masa de prânz (genţiana, afinul, gălbenelele, coarnele, măceşul, coacăzul negru), sub formă de infuzie, de pulbere sau de tinctură, iar tratamentul durează cel puţin 18 zile.

Cu o oră înainte de masă sau la trei ore după masă se beau ceaiurile folosite pentru afecţiunile coronariene, antidepresivele, tulburările vasculare periferice şi cele cu efect antitumoral: salcia, unguraşul, roiniţa, rozmarinul, pătlagina, cătina, lemnul dulce, năpraznicul şi ginsengul.

Tot după mesele principale, se recomandă şi ceaiurile pentru colită, enterită sau obezitate: coada-şoricelului, tătăneasa, gălbenelele, coada- calului, creţuşca, ceaiul verde şi menta.

Seara, cu o jumătate de oră înainte de culcare, se beau ceaiurile sedative şi calmantele cardiace, dar şi cele pentru asmul bronşic: talpa gâştii, păducelul, teiul, schinduful şi levănţica.

Ceaiul negru şi ceaiul verde conţin multă teină ; de aceea, se consumă, mai ales, în prima parte a zilei. După ora 16, aceste ceaiuri excitante, pot provoca insomnii.

Ceaiurile tonice şi vitaminizante, fructele de pădure, de exemplu, se pot combina cu lapte sau cu sucuri de fructe. Acestea sunt foarte eficiente pentru anemici şi pentru persoanele marcate de stres. Ceaiul consumat de plăcere se poate bea oricând, dar trebuie dozat şi preparat corect.

ABC-ul ceaiurilor - ce trebuie să ştii

Rădăcinile plantelor scad febra, frunzele ajută la buna funcţionare a organelor, florile tratează toate problemele de respiraţie, fructele sunt bune pentru toate afecţiunile genitale şi urinare. În schimb, scoarţa este bună pentru afecţiunile musculare.

Pentru a-şi face efectul, orice ceai trebuie preparat respectând doza indicată de specialist.

Deşi pare un lucru simplu, modul de preparare a ceaiului trebuie respectat cu stricteţe. Această băutură trebuie să rămână aliatul tău în lupta cu afecţiunile de care suferi, să-ţi menţină starea de sănătate şi să nu devină un duşman aprig.

Infuzia se obţine din frunze sau flori, care nu se fierb niciodată. La o cană de apă se adaugă planta uscată (după recomandarea terapeutului sau după indicaţia din prospect). După ce apa începe să clocotească, se închide focul aragazului, iar după trei-patru minute, apa fierbinte se toarnă peste plantă. Amestecul se lasă la infuzat 10-15 minute, timp în care se mai răceşte ceaiul; apoi se filtrează şi se bea cald, cu înghiţituri mici. După preferinţă, se îndulceşte cu zahăr, cu miere sau se bea neîndulcit.

După o lună de tratament, se mai face o pauză de 15 zile, absolut necesară, după care consumul se poate repeta.

Decoctul se prepară din rădăcini sau scoarţă, care se pun la fiert în apă rece (după sfatul fitoterapeutului). Amestecul se fierbe timp de 15 minute, după ce apa începe să clocotească. Apoi se strecoară şi se bea călduţ, cu înghiţituri mici.

Ceaiul nu trebuie să se pregătească în cantităţi mari, pentru o zi întreagă, pentru că se degradează: îşi schimbă culoarea şi gustul. Acelaşi tip de ceai nu se consumă mult timp. După o lună, se mai face o pauză de 10-15 zile, după care terapia poate fi repetată.