Ceaşca de sănătate: Top 3 plante excepţionale care ne menţin în formă

Buni cunoscători ai ierburilor vindecătoare, terapeuţii de renume din ţara noastră au convingerea că remediile din plante pot vindeca boala şi durerea.

„Testate în mari centre de sănătate, plantele medicinale, un valoros tezaur al ţării noastre, reuşesc să  redea speranţa de viaţă bolnavilor care cred în puterea miraculoaselor leacuri din natură. Remediile preparate din plante precum Lumânărica, Brânca ursului şi Anasonul tratează un număr impresionant de boli trupeşti şi sufleteşti”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.      

Lumânărica, un remediu antiviral

Lumânărica este un remediu folosit din vremuri îndepărtate pentru puterea de a învinge zeci de boli- de la astm, bronşită cronică şi până la afecţiunile feminine. Cercetările recente au demonstrat acţiunea antivirală a preparatelor obţinute din lumânărică asupra  unor tulpini gripale, dar şi a  virusurilor hepatice. Planta are numeroase denumiri populare: lumânarea domnului, cucuruz galben, coada lupului, iar termenul de lumânărică este cel mai răspândit pentru că, văzută de la distanţă, planta se aseamănă cu o flacără. 

Deoarece lumânărica este prezentă în toate locurile însorite, în tradiţia populară plantei i se spune nevasta soarelui. Încă din Antichitate s-a descoperit puterea ei vindecătoare, iar Hipocrate o  re­comanda ca leac contra rănilor. Referindu-se la această plantă descoperită de contemporanii lui, Aris­totel constatase că, atunci când seminţele plantei sunt presărate pe apă, pescarii prind mai mult peşte. Documentele vremii îl menţionează pe Discoride, cel care a descoperit că planta poate să vindece tusea cronică. Şi tămăduitorii din vremea dacilor foloseau lumânărica (diesema cum o numeau ei), precum un leac dovedit pentru răni, pentru tuse sau stări febrile.

­

Planta tratează o varietate de boli

Cercetările moderne au recunoscut faptul că datorită substanţelor active din compoziţia plantei : zaharuri, saponine, ulei volatil, tanin,  flavonoide, mucilagii, vitamine (A, D şi complexul B),  minerale  (magneziu, potasiu, fier şi sulf) şi lipide, lumânărica are  acţiune expectorantă, emolientă, sudorifică, diuretică şi astringentă.

„Planta tratează afecţiunile căilor respiratorii inflamate, deoarece fluidifică secreţiile bronhice fiind benefică în tusea convulsivă, în guturai, bronşite, laringite şi traheite.

De asemenea, lumânărica este un foarte bun drenor limfatic, fiind remediu recunoscut pentru inflamaţiile localizate în diferite părţi ale organismului, tratând cu succes hemoroizii, abcesele, furunculele şi fibromul uterin. În acelaşi timp, preparatele din lumânărică sunt indicate pentru infecţiile urinare, angină şi pentru durerile reumatice”, precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie. Totodată, este mai puţin cunoscut faptul că lumânărica este un remediu foarte bun care atenuează simptomele menopauzei: bufeuri,  oboseală, scăderea puterii de concentrare şi transpiraţiile nocturne. 

Brânca ursului versus ginsengul românesc

Brânca ursului (Heracleum sphondylium) este un remediu dovedit pentru numeroase boli foarte grave. De aceea, în flora noastră   medicinală, plantei i se mai spune “Ginseng  românesc” . Fitoterapeutul Eugen Giurgiu menţionează că în tradiţia populară,  decenii de-a rândul, în Moldova ( în  judeţele Iaşi, Vrancea şi Bacău), Brânca ursului era un panaceu folosit pentru tulburări psihice la copii, pentru reumatism şi pentru migrene. În anul 1918, infuzia de Brânca ursului a combătut cu succes epidemia de gripă spaniolă şi epilepsia. Studiile efectuate de-a lungul timpului au demonstrat eficienţa tratamentului cu această plantă în combaterea a zeci de boli. Astfel că :rădăcina, frunzele şi fructele sunt folosite ca stimulent digestiv, vermifug şi afrodisiac.

Planta reface celulele organismului

În asociere cu anumite plante, renumite pentru efectul antitumoral  (năpraznic, brusture, vâsc, ginseng), infuzia sau tinctura de Brânca ursului este benefică în toate formele de cancer şi contribuie la refacerea celulelor organismului.

Tratamentul cu tinctură, recomandat în zeci de boli

Tratamentul cu tinctură de Brânca ursului este recomandat în stări de oboseală psihică şi fizică, în Parkinson, paralizii şi pareze, scleroză multiplă şi balonări însoţite de colici.

Un remediu pentru infertilitate

În ţara noastră, infertilitatea a stârnit îngrijorarea specialiştilor, deoarece există sute şi sute de cupluri infertile (concret -unul din 

şase cupluri), iar această statistică reprezintă o situaţie dramatică pentru demografia populaţiei. Îmbucurător este faptul că, în timp,  planta a tratat şi tratează cu succes un număr impresionant de cazuri de infertilitate masculină şi feminină. 

Reîntinereşte organismul

Calităţile terapeutice ale plantei nu se rezumă doar la beneficiile   în domeniul infertilităţii. Potrivit unor studii recente, planta tratează cu rezultate foarte bune hipertensiunea arterială , deficienţele imunitare şi epilepsia.

Totodată, terapia cu Brânca ursului îmbunătăţeşte digestia, reglează ciclul menstrual, în timp ce tratamentul cu seminţe şi rădăcină de Brânca ursului revigorează şi reîntinereşte organismul. Sub formă de infuzie sau decoct, planta vine în ajutorul vârstnicilor pe care-i scuteşte de neplăcerile declinului fizic prematur, fiind  benefică şi pentru bolnavii de ulcer. 

Cum se prepară, cum se administrează

Infuzie din seminţe: Două linguriţe de fructe se infuzează  în 250 ml apă fierbinte, timp de zece minute. Se pot consuma câte trei căni pe zi.

Infuzie combinată: Două linguriţe de plantă (frunze şi seminţe) se pun la macerat în 100 ml apă de izvor sau plată, de seara până dimineaţa. După macerare, lichidul se strecoară. Peste planta rămasă după filtrare se adaugă 150 ml apă clocotită. După alte 15 minute, în infuzia obţinută se adaugă apa în care s-a macerat planta. Zilnic, beţi câte o cană, cu 15 minute înaintea fiecărei mese principale.

Anasonul stimulează activitatea pancreasului

Datorită substanţelor active pe care le conţine: lipide, minerale, zaharuri, ulei volatil şi amidon, anasonul are efect antiseptic şi carminativ. Totodată, infuzia de anason stimulează pofta de mâncare, calmează colicile abdominale şi revigorează activitatea pancreasului. Fitoterapeutul Eugen Giurgiu recomandă infuzia de anason pentru eliminarea viermilor intestinali şi în tratamentul afecţiunilor respiratorii. Licoarea aceasta  trebuie consumată în cel mult patru ore de la preparare ; dacă depăşeşte acest interval, infuzia devine toxică. Pentru combaterea anorexiei, la o ceaşcă de infuzie de anason se adaugă două linguriţe de miere polifloră.  În acelaşi timp, fitoterapeutul atrage atenţia că anasonul nu poate fi util suferinzilor de ulcer duodenal, de enterocolită şi de gastrită. Din anason se prepară un lichiorul tradiţional preparat în Grecia, în Turcia sau Liban. 

Cum se prepară, cum se administrează

 Infuzia se prepară din cinci fructe mici şi o cană cu apă fierbinte. Se infuzează  timp de zece minute într-un vas acoperit.

Se consumă câte trei căni pe zi, înaintea fiecărei mese principale şi se  îndulceşte cu miere de albine.

Infuzie pentru colicile sugarilor

Pentru combaterea colicilor la sugari, infuzia de anason se prepară din 30 de boabe de anason şi o jumătate de litru de apă.