Ceva din sângele pitonilor ar putea revoluționa pierderea în greutate fără efecte secundare
Descoperirea din sângele pitonilor oferă o perspectivă unică asupra viitoarelor tratamente pentru slăbit. Adaptările extreme ale șerpilor au inspirat oamenii de știință să caute metode naturale pentru reducerea apetitului. Această descoperire ar putea, într-o zi, să permită pierderea în greutate eficientă, fără efectele secundare asociate medicamentelor actuale pentru slăbit, scrie Science Alert.
Studiul modului în care aceste animale fac față fluctuațiilor extreme ale hranei ar putea deschide noi căi pentru tratamente sigure și eficiente.
Un metabolism extrem, cheia unei descoperiri surprinzătoare
Pitonii au un metabolism incredibil. Aceștia pot trece luni fără să mănânce, apoi devorează un antilop întreg, fără să sufere efectele nocive ale dietelor yo-yo. Metabolismul lor se accelerează de 40 de ori după o masă; inima poate crește cu până la 24,5% la unele specii, iar microbiomul intestinal este pregătit să reacționeze rapid la hrana rară.
Oamenii de știință urmăresc produșii secundari ai bacteriilor intestinale ale pitonilor, pentru că aceștia ar putea fi valorificați în viitor pentru uz uman.
Biologii Leslie Leinwand de la Universitatea din Colorado Boulder și Jonathon Long de la Universitatea Stanford au studiat sângele pitonilor regius și birmanezi după hrănire.
Cercetările au arătat că din cele 208 metabolite analizate, unul s-a evidențiat în mod clar: para-tiramină-O-sulfat, sau pTOS, ale cărui niveluri au crescut de 1.000 de ori după mese.
Acest metabolit este produs de bacteriile intestinale în timpul descompunerii aminoacidului tirozină, eliberând dioxid de carbon și adăugând sulf la moleculă.
„Dacă vrem cu adevărat să înțelegem metabolismul, trebuie să mergem dincolo de studiul șoarecilor și al oamenilor și să ne uităm la extremele metabolice pe care natura le oferă,” explică Long.
pTOS, supresorul natural al apetitului
Deși pTOS nu apare natural la șoareci sau șobolani, administrarea sa le-a redus considerabil apetitul. Atât șoarecii obezi, cât și cei slabi au consumat mult mai puțină hrană după doze mari de pTOS, fie prin injectare abdominală, fie oral.
Pierderea în greutate a avut loc fără probleme gastrointestinale, pierdere de masă musculară sau scăderi de energie – efecte frecvente la alte metode de slăbit.
La șoareci și pitoni, o doză de pTOS a activat neuronii din hipotalamusul ventromedial, centrul cerebral responsabil de sațietate și echilibrul energetic.
Aceasta ar putea explica cum pitonii știu că nu trebuie să consume întreaga pradă.
Leinwand și echipa speră că metabolitul ar putea fi adaptat pentru un efect similar la oameni.
„Practic, am descoperit un supresor al apetitului care funcționează la șoareci fără unele dintre efectele secundare ale medicamentelor GLP-1,” spune Leinwand. Până la a fi transformat într-un medicament pentru oameni este nevoie de multe studii aprofundate.