Cum se folosesc uleiurile la gătit

Paleta de uleiuri care se găsesc pe piaţă este foarte variată, însă cel mai folosit rămâne tot uleiul de floarea-soarelui. Iată câteva sfaturi despre alegerea celui mai bun ulei, în funcţie de ce fel de mâncare vrei să prepari.

Uleiul de floarea-soarelui are cea mai îndelungată tradiţie şi cea mai largă răspândire, fiind ieftin şi plăcut la gust. Medicii spun că rezistă până la temperaturi de 170 de grade, după începând să elimine substanţe toxice în alimente, îngreunând digestia şi favorizând tulburări grave la nivelul aparatului digestiv. Uleiul de floarea-soarelui este ideal în salate sau în preparate la temperatura camerei.

Uleiul de măsline are avantajul că formează o crustă microscopică pe suprafaţa mâncării, ceea ce împiedică pătrunderea substanţelor nocive generate de procesul prăjirii. Cel extravirgin este ideal pentru sosuri crude şi salate şi are multe beneficii pentru sănătate: previne depunerea colesterolului pe artere, normalizează tensiunea arterială, tratează constipaţia, previne apariţia cancerului de sân etc.

Uleiul de cocos e cel mai indicat pentru prăjit. Specialiştii îl recomandă pe cel extravirgin, nehidrogenat. Poate fi folosit în mod sănătos la legume, carne şi deserturi. Nu fumegă, este foarte versatil, păstrează aromele mâncărurilor şi creează o crustă frumoasă alimentelor. 

Uleiul de palmier este ideal pentru prăjit, deoarece rămâne stabil până la temperaturi de 230˚C, având o rezistenţă naturală la oxidare, transformându-l într‑un ulei mai sănătos pentru gătit şi prăjit. Nu pătrunde în alimente, nu miroase, nu face fum şi nu îşi schimbă culoarea. 

Uleiul de rapiţă are un punct de ardere ridicat, putând fi folosit fără griji pentru prăjirea sau frigerea alimentelor. Conţine acid alpha-linoleic, un precursor al Omega 3, care ajută la reducerea hipertensiunii şi la scăderea nivelului de colesterol, prevenind formarea cheagurilor de sânge pe artere şi diminuând riscul apariţiei unor boli cardio-vasculare.

Uleiul din seminţe de in nu este recomandat deloc pentru prăjeli, ci la salate sau adăugat la mâncăruri, după ce acestea au fost gătite. Prin prăjire, uleiurile se oxidează şi devin astfel puternic aterogene, regăsindu-se pe arterele noastre după ce le consumăm.

Uleiul de susan este ideal pentru a prepara sote-uri. La fel ca uleiul de măsline, şi acesta conţine grăsimi mononesaturate, sănătoase pentru inimă, care rezistă gătirii la temperaturi foarte înalte şi medii.

Uleiul de porumb nu ar trebui folosit la prăjit, decât la temperaturi medii. E recomandat pentru salate, deoarece oferă un gust aparte şi e foarte sănătos. 

Conţinutul bogat de acizi graşi nesaturaţi duce la mărirea rezistenţei organismului la bolile infecţioase şi favorizează eliminarea din organism a excesului de colesterol. 

Se spune despre uleiul de porumb că ar conţine “vitamina tinereţii”, un antioxidant care încetineşte îmbătrânirea.

Uleiul de nuci e cel mai bun pentru prepararea salatelor. Conţine o cantitate semnificativă de acizi graşi, ajutând la protejarea sănătăţii inimii. Se recomandă folosirea sa doar în pregătirea salatelor, conform www.sfatnaturist.ro.